Muchea Mutului

Ori că vii de la Râmnicu Sărat coborând prin „Țarna Nouă” către Dumitrești, sau că pleci din Dumitrești pe drumul spre Plainești, undeva în stânga spitalului se vede o muche ce se termină brusc cu o râpă, muche ce veghează de sute de ani asupra Văii Râmnicului în acest loc. Este de fapt un fragment din terasa Galoieștilor, șes puternic fragmentat de pârâul Ciciurelor în partea dinspre răsărit și pârâul Olandra în partea de apus.

De aici, poți cuprinde cu privirea apa râmnicului, de la intrare în comună și până la ieșire spre Al. Odobescu. Centrul Dumitreștilor se vede de aici ca o covată, privitorul putând cuprinde în raza vizuală Biceștii de Jos, Bălălăi, o parte din Giurcari și Podul Dumitreștilor.

Acest loc este nebăgat în seamă de mulți, dar apreciat în urmă cu o sută de ani când un anume B?scu, a imortalizat Valea Râmnicului din acest loc așa cum se vede în imaginea alăturată, imagine publicată în cartea „Râmnicul Sărat” de Octavian Mo?escu in anul 1931.

Muchea Mutului, căci așa se numește acest loc,( muche = creastă, margine, pisc- conform DEX) își trage numele ca multe alte locuri din Dumitrești de la o anumită persoană. Cu alte cuvinte, toponimele reflectă raporturile sociale intercomunitare, ca și pe cele dintre societatea omenească și mediul geografic.

Iată ce frumos vorbea Iorgu Iordan despre toponimie, atribuind fiecărui loc un eveniment plin de istorie.

“Căci toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă, unde se păstreză amintirea atâtor evenimente, întâmplări și fapte mai mult ori mai puțin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor și au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular” (Iordan, I. Toponimia românească, București, Editura Academiei, 1963).

Poate vă întrebați de unde vine numele de Muchea Mutului. Ani în șir m-am întrebat la rândul meu fără să găsesc un răspuns. Fiind un frecvent vizitator al acestui loc datorită peisajului namaipomenit ce se deschide privirii de aici, nu m-am dat bătut și am incercat să caut un raspuns la această întrebare. Cu mulți ani în urmă, pe când eram copil, am aflat intamplător chiar de la parinți că aici, pe Muchea Mutului, a fost cândva o carieră de pietriș, lucru ce se observă și azi în configurația terenului.

În urmă cu peste un veac, locuitorii satelor cărau piatră de aici pentru pietruirea drumurilor din comună. Probabil că, sătenii din Găloiești, pentru a scuti un drum anevoios până în gârlă, au descoperit acest loc la marginea satului de unde au extras pietriș.

Extrageau oamenii pietriș în fiecare primăvară și cărau pe ulițele satului, sat tânăr, înființat după apariția legii rurale a lui Cuza din anul 1864.

Noua lege a drumurilor din 1906 stabilea un nou mod de plată a contribuției, printre care și prestația în zile de muncă, prestație menținută din legea din 1868 . Cei care țineau evidența erau picherii, aceștia având grijă să ponteze zilele celor ce executau prestația.

Un asemenea picher exista și în sat, pe numele lui, Iancu. Era cunoscut ca fiind un om rău, autoritățile punând bază pe asemenea oameni ce nu se dădeau în lături de la diverse mârșăvii.

Se exploata piatra de la marginea satului și Iancu picherul își făcea meseria așa cum știa el mai bine, înșelând sărmanii țărani ce erau obligați să presteze zile de muncă sau să plătească în bani contribuția.

Era într-o frumoasă primăvară de început de secol XX când, de la organele administrative ale plășii, picherul Iancu a primit ordin să scoată oamenii la cărat de piatră pe drumurile publice. Și-au lăsat țăranii noștri plugurile în brazdă și au pornit dis-de-dimineață la locul de unde piatra era scoasă din mal.

Și Iancu îi silea să încarce mai repede și să facă cât mai multe drumuri pe zi. Timp de o săptămână au trecut carele pline cu piatră pe drumul spre Plainești . Copii desculți se învârteau în jurul boilor lovindu-i cu nuielușe de salcie înmugurită.

Acolo, la carieră, era și locul de joacă a copiilor, aceștia încingând în timpul cât căruțele erau încărcate câte o poarcă sau o țurcă, jocuri ale copilăriei de atunci.

Și a trecut o săptămână. La sfârșitul zilelor de contrubuție șapte săteni s-au trezit că n-au fost pontați de către picher pe toată perioada muncită. A ieșit cu scandal. Picherul o ținea pe a lui că n-au facut toate zilele și a chemat jandarmii de la postul din comună. Oamenii noștri au fost obligați să mai facă încă o dată zilele, dar au amenințat cu judecata.

Și s-au ținut de cuvânt. Cei șapte țărani l-au dat în judecată pe picher la judecătoria din comună. Era în săptămâna mare când s-a judecat pricina. În fața judecătorului cei șapte țărani s-au plâns că au fost înșelați rând pe rând în șapte procese. Picherul Iancu a jurat strâmb de șapte ori în fața judecătorului că cei șapte mint și că nu și-au făcut zilele de muncă. În urma jurământului strâmb a câștigat procesul, dar blestemele oamenilor l-au urmat până acasă.

Ajuns aici, jale mare. Feciorul lui de șapte ani muțise. Se jucase cu alți copii la carieră când, o boare de vânt a trecut peste ei. Din acel moment n-a mai putut scoate o vorbă, ceilalți copii speriindu-se și alergând în sat să povestească pățania. Se închinau babele pe la porți și stăteau până târziu în noapte să povestească pățania cu jurămantul.

Dar credeți că picherului nostru i-a venit mintea la cap? Nici vorbă. A devenit și mai înrăit. Timp de câțiva ani mutul, căci așa ii se spunea copilului, era văzut deseori stând acolo la carieră și privind lung spre centrul Dumitreștilor. Ce s-a întâmplat cu el nu se știe. Se pare că n-a mai trăit mulți ani, dar locul respectiv a păstrat numele de Muchea Mutului până în zilele noastre.

Accesări: 2184

Comentarii   

#1 Florin Giurca 10-08-2010 16:13
Cand eram copil, in sat era un om gangav, (surdo-mut), care muncea cu ziua pe la oameni, la prasit, la taiat lemne. I se spunea Mutu, era cam de varsta la care ar fi trebuit sa fie copilul acela - poate cu vreo 10 ani mai mare, totusi. Nu cred sa fie aceeasi persoana. Imi aduc aminte si eu cu placere de niste excursii pe care le-am facut in copilarie pe acele locuri, pe care as vrea sa le revad.
#2 Florin Giurca 20-09-2010 16:32
Am scris despre el aici

Pentru a comenta trebuie să vă logați