Spitalul Rural Carol I

Până de curând, când treceai podul venind dinspre Râmnic, în fața ochilor se arăta încă falnic spitalul „Carol I”, denumire ce a purtat-o aproape jumătate de veac. Construit începând cu anul 1905, probabil ca și consecință a noii legi a comunelor rurale din anul 1904, spitalul a deservit peste o sută de ani populația din fostul „Plai al Râmnicului”, Plasa Dumitrești cum avea să poarte denumirea începând cu anul 1908 când legea administrației locale a fost din nou modificată.

În perioada începerii construcției spitalului, prefect al județului Râmnicu Sărat era Ioan Alexandrescu, una dintre figurile care nu se uită ușor, după cum se precizează în „Almanahul Râmnicului Sărat „ din 1933. Ca șef al organizației partidului conservator-democrat, Ioan Alexandrescu a desfășurat o importantă acșiune politică și gospodărească, pentru ridicarea județului Râmnicu Sărat, fiind implicat desigur și în decizia de a se construi aici acest spital.

Construit pe un teren donat de către Ghiță Gh. Lupescu și Alexandru Zamfirescu, teren aflat în apropierea zonei de vărsare a pârâului Olandra în râul Râmnic, spitalul avea să-și arate foarte repede utilitatea.

La construcția lui s-a folosit cărămidă fabricată cu pământ luat chiar din malul pârâului, locul cuptoarelor unde a fost arsă fiind vizibil până prin anii 90 ai secolului trecut. De remarcat calitatea cărămizii ce a rezistat peste o sută de ani fiind refolosită și după demolarea clădirii.

Primul doctor cunoscut ce apare în presa vremii după 1910 este Ion Harbuz, un râmnicean ce locuia la intrarea în Râmnicu Sărat, a treia casă pe dreapta, după cum precizeaza prof. Giurcă Nicolae. Doctorul Harbuz era medicul spitalului și medic de plasă, ocupând această funcție la Dumitrești peste douăzeci de ani.

În timpul retragerii armatei române din anul 1916, spitalul și-a dovedit utilitatea, aici fiind tratați sute de răniți în urma „Bătăliei de Crăciun” – 22-27 decembrie 1916, când, în dealul Roșu, între Râmnice(Jitia), la Spidele și Cătăuți, armata română a luptat eroic împotriva nemților.

În timpul ocupației germane -1917-1918- spitalul a preluat răniții germani din marile bătălii din sudul moldovei. Zeci de soldați morți din cauza rănilor sau de tifos exantematic au fost îngropaț în acea perioadă pe platoul din spatele spitalului, neștiuți de nimeni, fără cruce și fără nume. Nu se stie dacă aici sunt îngropați numai germani sau dacă printre ei există și români sau ruși. Ani mai târziu, în urma erodării terenului de către pârâul Olandra, osemintele soldaților și-au făcut apariția la marginea platoului, platou cunoscut printre cei din zonă sub numele de „Muchea Morților”.

În anul 1933 la spitalul „Carol I” figurează ca medic doctorul Victor Dumitrescu, fără să știm pentru ce perioadă de timp.

După venirea comuniștilor la putere, inscripția de pe frontispiciul spitalului- „ Spitalul Rural Carol I” – a fost dată jos, azi, foarte puțini locuitori din Dumitrești amintindu-și acest nume.

Corpul principal cuprindea două saloane mari pentru bolnavi cu 20 paturi – cabinet medical, farmacie , iar în curte o morgă , pavilion de izolare și locuință pentru medic.

În anul 1949 numărul paturilor din spital se ridica la 50, ca în anul 1955 să ajungă la 75 paturi. După anul 1955 la spitalul din Dumitrești funcționau trei secții: interne, chirurgie și pediatrie.

Dacă întrebi pe valea râmnicului, orice bătrân își va aminti de un chirurg de excepție ce a operat la Dumitrești pe nume Cepleanu, prin mâna căruia a trecut sute de persoane din această zonă.

În această perioadă, spitalul este deservit de 6 medici, 25 personal medico-sanitar, 13 personal sanitar elementar, 11 personal administrativ, cifră impresionantă față de perioada actuală când mai există un singur medic.

Spitalul a fost dotat cu două grupuri electrogene puternice beneficiind de curent electric cu zece ani înainte de electrificarea comunei. La aceste grupuri electrogene au fost conectate și alte locuințe din apropierea spitalului. Motorul acestor grupuri când funcționa se auzea tocmai din Găloiești, ceea ce îi făcea pe oameni să spună: “Iar operează Cepleanu”.

Ca un fapt inedit amintesc că sângele necesar operațiilor era adus la Dumitrești cu avioane utilitare, cutiile fiind parașutate pe prundul gârlii de unde erau recuperate de către personalul spitalului.

În perioada de vârf a spitalului director a fost doctorul Nicolae Georgescu ce a profesat aici până în 1980. Doctorul Georgescu a fost decorat în anul 1972 de către președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu , prin Decretul nr. 520 din 26 decembrie cu ordinul și medalia “Meritul Sanitar”.

În urma marelui cutremur din anul 1977, spitalul a fost serios avariat, în urma reparațiilor renunțându-se la refacerea etajului. De asemenea, locuința medicilor s-a prăbușit în urma seismului, nemaiputând fi locuită.

Spitalul intră într-o perioadă de declin, desființându-se și funcționând ca o secție exterioară a spitalului Dumbrăveni până în ziua de azi.

După 1992 începe construcția unei noi clădiri pentru spital, cea veche nemaicorespunzând standardelor sanitare. Construcția clădirii durează aproape două decenii și consumă peste 65 miliarde de lei fiind departe de ceea ce ar fi trebuit să fie.

Anul acesta, în luna august, noua clădire este dată în folosință, iar vechea clădire în care a funcționat spitalul o perioadă de peste un secol fiind demolată în mai puțin de o săptămână. Odată cu ultima cărămidă peste o sută de ani de amintiri au dispărut în praful lăsat în urmă de cupele utilajelor ce au mușcat nemilos din pereții plini de istorie.

Azi, nimic nu mai amintește că pe acest loc a existat cândva “Spitalul Rural Carol I”, spital ce făcea ca acum un veac, Dumitreștii să fie una dintre cele mai dezvoltate comune din județul Râmnicu Sărat și nu numai. Nici macar o placă comemorativă nu amintește acest lucru și astfel, o parte din istoria noastră, a dumitreștenilor, dispare odată cu cei ce i-au trecut pragul în vremurile de glorie.

Accesări: 1846

Comentarii   

#1 chirac 03-09-2010 13:56
Mă gândeam că te-a moleșit zăpușeala verii, meștere, dar văd că te-ai învârtoșat și-ai postat un material de excepție. Bravo!
#2 Florin Giurca 09-11-2010 13:12
Va sa zica s-a demolat si spitalul! Acum am aflat. Dupa cladirea Postei si a scolii generale, i-a venit randul si spitalului. Mare pacat ca nu se conserva prin nimic istoria comunei. Imi amintesc de grupul electrogen, cand eram mic (cred ca nu eram inca la scoala) aveam si noi curent electric de la spital. Era o lumina slaba care palpaia, in intervalul orar 7-10 seara. Grupul electrogen avea o roata volanta imensa, care era pornita manual de mecanic cu o invartitura sau doua, asta m-a impresionat si mi-a ramas in memorie. Am fost si in casa doctorului Georgescu, eram prieten cu baiatul lui, Luci Georgescu, mai mare ca mine cu un an. Tin minte ca avea pian, multe bibelouri si pom de Craciun foarte mare si bogat impodobit. Luci a facut Politehnica, TCM-ul mi se pare. M-am intalnit cu el acum vreo 10 ani la mare, dupa o lunga perioada in care n-am mai stiut nimic unul de altul, iar ceea ce e interesant este ca am luat legatura cu el prin intermediul sitului Colegi.ro, unde i-am gasit adresa de email. Tatal lui, domnul doctor Georgescu, nu a lucrat la spital pana in 1980, atunci cred ca a decedat, el plecase din Dumitresti la Buzau mai devreme, cand a iesit la pensie, prin 1970.

Pentru a comenta trebuie să vă logați