O sărbătoare-n Dumitrești

Vizitată de multe personalități ale culturii române, localitatea  noastră a fost descrisă nu de puține ori de către cei ce i-au călcat pragul. Dacă Gala Galaction a conceput romanul “Papucii lui Mahmud” la umbra teilor din fața conacului lui Alexandru Zamfirescu; dacă George Tătulescu descria foarte frumos Valea Râmnicului în 1924, iată că și agitația dintr-o zi de sărbătoare a fost descrisă de către cineva în versuri ce amintesc de poeziile lui Topârceanu.

Apărută prima dată în “Analele Râmnicului” în anul 1923,  poezia “O sărbătoare-n Dumitrești” descrie cu umor viața locuitorilor văii într-o zi de sărbătoare, cel mai probabil în ziua de Sf. Ilie când, după săptămâni de muncă istovitoare, harnicii țărani se destind la horă sau la un pahar de vin.

Autorul poeziei, G. Lazăr Demetrescu, probabil râmnicean la origine, se remarcă pe tărâmul liric încă din anii războiului, publicând prin diverse reviste, dar informațiile despre el sunt foarte puține și greu de găsit. În anul 1933  îl găsim la direcția săptămânalului  „Foaia Râmnicului” alături de V.Dimitriu.

În anul 1929, poezia “O sărbătoare-n Dumitrești”  este reluată sub titlul “O sărb?toare-n sat pe vară” în volumul “Pe ruine”, volum apărut la Buzău la Tipografia și legătoria de cărți Dumitru Bălănescu.

 

O sărbătoare-n Dumitrești

Au venit la horă azi
Toate tărtăcuțele...
Scoborând de sus din brazi,
Saltă mocăncuțele.

Hanul mare-al lui Arghir
Strânge fetișcanele;
La „Costiclă” beau în șir
Moșii și vădanele.

Și se-ncing apoi de gât,
Saltă ca pe scripete,
Joacă – și n-auzi decât
Oftături și țipete.

Stoica prinde cobza-n șold
Mistuind-o-n cântece...
Sar flăcăii cu imbold,
Până dau pe pântece.

Printre ei, ca niște flori
Vin la joc fetițele
Îmbrăcate-n stricători,
Fluturând altițele.

Singur popa sta ursuz:
S-au rărit decesele...
Și-avocatul e mofluz,
C-a pierdut procesele.

Fără veste, nori greoi
Prind pe cer să lunece;
Dinspre munte vin, puhoi ,
-Soarele să-ntunece.


Praful zboară val-vârtej
Speriind nevestele,
Și cuprinde ca un vrej
Arborii și crestele.


Vine-un glas de undeva,
Pe unde fug mătușile:
-„Văleu! Piatră de n-ar da,
Că pierz corcodușile!”

Accesări: 1330

Pentru a comenta trebuie să vă logați