Oameni de altădată - Alexandru Dobrescu

Alexandru L. Dobrescu s-a născut la Dumitrești la cumpăna dintre veacuri, (1897-1950)- fiind fiul lui Luca Dobrescu, grefier la judecătoria din localitate și al Antoniei Mihalcea, învățătoare venită din Rebrișoara Năsăudului în anul 1890[1].

Al. Dobrescu- Autoportret

A copilărit în casa care acum găzduiește un bar și un magazin, aparținând de Dumitreștii de Jos de altădată. Crescut într-un mediu intelectual, mama sa fiind învățătoare, Alexandru sau Dicu cum i se mai spunea, participa încă din fragedă pruncie la mai toate serbările organizate de școală sau de către comunitate, îndrăgind nespus de mult dansul și cântul popular specific Văii Râmnicului.

Primele clase primare le urmează în comună ca, mai apoi, să urmeze școala normală la Iași. În anul 1919 termină școala și se întoarce pe plaiurile natale urmând aceeași carieră ca și mama sa și anume învățător. Dar Dicu nu s-a mulțumit să predea slova celor mici, el având alte aspirați de la viață. După un an ca învățător pe Motnău, părăsește această meserie și pleacă la București unde urmeazș inițial Conservatorul, apoi școala de Arte Frumoase.

Al. Dobrescu- Autoportret

Mare iubitor al dansului popular învățat pe plaiuri dumitreștene, transformă această pasiune în studiu folcloric, devenind astfel un cercetător și cunoscător de seamă al dansului național românesc.

A activat în ansamblul folcloric Chindia din Râmnicu Sărat, ansamblu înființat și condus de Menelas Chircu, între cele două familii, Chircu și Dobrescu, existând o strânsă legătură, fiul cu același nume al lui Menelas fiind judecător la Dumitrești pentru o vreme.

Instruiește și conduce mai multe ansambluri de dansuri naționale la București printre care și pe cel al Armatei.  Alături de ansamblul « Alunelul» apare în fața  publicului atât în țară cât și în străin?tate în zeci de spectacole. În timpul unui asemenea turneu prin Europa, râmânând  fără bani, a scris părinților la Dumitrești să-i trimită ceva parale să se întoarcă acasă.[2]

Alternând între ansamblul Alunelul și Ansamblul Armatei, Alexandru Dobrescu a reușit să scrie primul manual de dansuri naționale din țară[3], manual în care a adunat tot ce era mai valoros și specific în această zonă a folclorului românesc. Printre dansurile descrise de Dobrescu se numără Sârba, Hora, Sălcioara, Fecioreasca, Ursăreasca, Alunelu, Țărăncuța, Nuneasca, Zdroboleanca, Floricica de Râmnicu Sărat, Șchioapa, Baraboiul și multe altele. Ele sunt combinate cu muzică, poezie (versul cântat), costume, gesturi, și ornamente și pot fi clasificate în două mari categorii: distractive și rituale. Studenții săi au preluat aceste dansuri și chiar le-au dus mai departe peste hotarele țării, Larisa Lucaci ajungând să predea aceste dansuri la Folk Dance Center din New York City.

Și astăzi, la Dumitrești și pe toată Valea Râmnicului, Zdroboleanca încă se mai dansează , fiind unul dintre dansurile specifice acestei zone ce se dansează în cadrul ansamblurilor folclorice din această zonă.

Într-o căsuță mică, pe malul stâng al Râmnicului se mai păstrează și azi fotografii ale marelui folclorist dumitreștean, alături de două autoportrete pictate de el însuși la începutul deceniului doi al veacului douăzeci.

Am avut ocazia să iau contact cu aceste tablouri grație generozității nepoatei marelui folclorist, Rodica Nastase, în această tomnă când am stat în două rânduri de vorbă, cu promisiunea că voi afla si alte lucruri interesante despre cel ce a făcut cunoscut folclorul  dumitreștean atât în țară cât și peste hotare.

Astăzi, Căminul Cultural din Dumitrești îi poartă numele, dar puțini sunt cei ce știu cine a fost această mare personalitate a târgului nostru de altădată și ce a făcut pentru cultura.


[1] Giurcă Nicolae – Monografia Comunei Dumitresti, pag.189

[2] Rodica (Lidia) Năstase. Nepoata folcloristului Al. Dobrescu , interviu 2011.

[3] Al. L. Dobrescu-Manual de Dansuri Naționale- Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1930

Al. Dobrescu alături de ansamblul ALUNELUL

Accesări: 4331

Comentarii   

#1 alexandru 12-01-2012 10:29
Foarte interesant articolul. Mai trebuie amintite cateva repere din activitatea sa artistica, ca pictor. Expune prima data in 1922 in cadrul Coloniei Artistice de la Baia Mare. Participa apoi constant la Saloanele Oficiale de Pictura si Sculptura organizate in Bucuresti, fiind remarcat in mod deosebit pentru lucrarile expuse in anii 1928, 1930 si 1939.
Pentru cei care doresc sa afle mai multe despre activitatea lui Alexandru Dicu Dobrescu ca pictor, le recomand doua carti: Alexa Tiberiu, Centrul Artistic Baia Mare ( 1896-1996), Ed. Muzeului Judetean Baia Mare, 1996, Baia Mare si Petre Oprea, Expozanti la Saloanele Oficiale ( 1924-1944), Ed.Maiko, 2004, Bucuresti.
Numai de bine!
Alexandru Maciuca
#2 chirac 14-01-2012 20:39
Bravo, camarade!
#3 Tanasescu Ciprian-Gabriel 23-01-2012 18:57
Esti extraordinar Marian Cred ca o sa-ti faca primarul statuie. Trebuie sa continui munca chiar daca iti este foarte greu. Asteptam a doua carte

Pentru a comenta trebuie să vă logați