Doina Râmnicului

Din revista „Orașu’ lui Papuc”, reprezentată pe scena Teatrului Comunal în primăvara lui 1924, „Foaia Râmnicului” reamintește cititorilor

 DOINA RÂMNICULUI

I

Sunt cioban la oi la munte,
Și pasc turmele mărunte
Colo’n zare, ’n vârf de munte
De e soare de e lună,
De e vară, vreme bună,
Sau de-i vifor și furtună,
Unde-s brazii verzi, unde-s mândri, dragii brazi
Veșnic sunt tânăr ca azi
Unde-i cetina de brazi.

 II

Când sosește luna maiu,
La Neculele pe plaiu
Și la Jitia-i un raiu.
Pe prundiș sărat, apa Râmnicului drag
Curge prin frunziș de fag
Apa Râmnicului drag.

 III

Pe Bisoca sfântul soare
Ce frumos e când răsare
Strălucind pe Furul Mare.
Și când vine toamna sură
Norii cer pe codri bură,
Pe păduri se cerne bură.
Trist susură atunci printre stânci izvoarele,
Când vin căprioarele
Susură izvoarele

                                                 V. Dimitriu & I. Măgârdiceanu

Multe mulțumiri lui Răzvan Theo Chirac pentru textul pus la dispoziție

Accesări: 1210

Pentru a comenta trebuie să vă logați