Comoara

Comoara dintre izvoare

De cate ori nu am visat noi atunci când eram copii să descoperim o comoară, să ne îmbogățim și să devenim faimoși?. Există oare comori ascunse prin locuri aiurea și uitate?. Este adevărat că ele "joacă" la anumite intervale de timp?. La o analiză sumară toate aceste lucruri par doar povești de adormit copiii, dar dacă analizăm cu atenție anumite întâmplări din trecut, felul cum s-au îmbogățit unii oameni aceste lucruri par să aibă un sâmbure de adevăr. Există zone din țară unde fiecare deal are o legendă a lui și o comoară ascunsă în măruntaie. Sunt mulți oameni care de-a lungul vieții au încercat să caute comori, și-au petrecut ani intregi colindând pe coclauri și scormonind țărâna în care se crede ca sunt comori ascunse.

Tradiția populară ne spune că zilele când ard comorile sunt zile mari, însemnate, adică sărbătorile și anume ajunul acelor sărbători.

Comorile ard o dată pe an sau la șapte ani, iar ziua arderii o hotărăște cel ce-o îngroapă în momentul în care aruncă asupra ei legământul fără de care comoara nu poate fi descuiată.

Comorile ard pe orice vreme din zi si din noapte si tocmai ceasul cand ard poate arata daca o comoara este curata sau necurata si, prin urmare, daca o poate dezgropa sau folosi cineva.

Comorile curate sau banii cei buni, spun batranii, ard dupa miezul noptii dupa ce canta cocosii pana catre ziua si ziua pana la amiaza, cand diavolul si toate duhurile necurate nu au nicio putere.

Comorile necurate sau banii cei rai ard in cealalta parte din zi si din noapte adica de la amiaza si pana la miezul noptii.

Culoarea flacarii indica de asemenea ce fel de comoara este. Daca flacara este de culoare alba sau galbuie atunci cel ce o gaseste o poate dezgropa fara grija caci banii sunt buni si nu jurati. Vai de cel care gaseste o comoara ce arde cu flacara albastrie. Banii sunt necurati si rareori pot fi dezgropati iar cand se intampla aceasta numai bine nu i-o fi celui ce ii foloseste.? De obicei raman pociti, sau isi pierd mintile ori se alege praful de familia si gospodaria lui.

O intamplare din timpul Razboiului de Independenta a facut ca un soldat din partile Dumitrestiului, pe nume Gheorghe Bita, sa fie luat prizonier de catre turci, fiind dus la munca pe undeva prin sudul Bulgariei. Intr-o zi, soldatul nostru a reusit sa evadeze si sa se furiseze spre tara. A mers omul nostru multe zile si nopti, iar intr-o zi cand credea ca va sfarsi din cauza epuizarii si a lipsurilor a auzit glas romanesc la o raspantie. Mare i-a fost bucuria omului nostru auzind glasul stramosesc. A alergat catre persoana care vorbise si i-a cerut un colt de paine si o ulcica de apa sa-si ostoiasca foamea si setea. Persoana ce graise romaneste a inceput a-l descoase pe romanul nostru de unde este , unde se duce si asa si pe dincolo. ??Osteanul i-a povestit grecoaicei caci grecoaica era persoana, ?din ce parte a Romaniei vine si aceasta a inceput sa ofteze la auzul cuvantului Slam Ramnic si Dumitresti. " Ehe!... Acolo au ramas banisorii nostri, zise ea oftand. Au ramas ingropati intre doua sipote ?la marginea unui ses si nu ne-am mai putut intoarce sa-i luam. Acolo este averea nostra, in pamant. Tot ce am agonisit pentru vremuri grele acolo a ramas." Grecoaica a devenit agresiva bombanind pe limba ei si blestemand cine stie ce iar omul nostru a cautat sa dispara cat mai repede.

Turcii au pierdut razboiul si osteanul nostru s-a intors acasa intr-o Romanie independenta . Multi ani dupa aceasta intamplare fostul dorobant a incercat sa gaseasca locul unde Grecoaica ascunsese comoara, dar in zadar. A umblat si pe la vrajitoare ducand pamant la descantat, dar niciodata n-a gasit locul indicat de grecoaica. Se spune ca nu poti sa gasesti o comoare decat daca este sortita sa fie a ta si veti vedea ca asa s-a intamplat si in cazul de fata.

Spre sfarsitul vietii, omul nostru a gasit de cuviinta sa povesteasca unor consateni mai tineri despre fabuloasa comoara ingropata de acea familie greaca in sec. al XIX-lea, ?undeva pe plaiurile Dumitrestiului, intre cele doua izvoare. Neincrezatori la inceput, cei doi sateni, Radu Ciomag si Stan Ciomag, unul din ei fiind un strabunic al meu, au continuat sa caute locul in care ar fi putut fi ascunsa comoara. Febra aurului a pus stapanire pe ei si nu-si gaseau linistea.

Dupa ani de cautari si dupa nopti nedormite in care pazeau in preajma izvoarelor la zile de sarbatoare sa vada daca joaca comoara, intr-o noapte de primavara norocul le-a suras. Se aflau la marginea satului Galoiesti, actualul sat caci atunci nu erau atatea case, ?in locul numit " Ciciurul lui Avram". Acolo, in vale, doua izvoare susurau limpezi cu apa rece ca ghiata. Noaptea era pe sfarsite si luna se arata argintie printre norii care alergau pe cer. Cei doi, tremurand in racoarea diminetii , se pregateau sa plece acasa. Undeva in sat, glasul cocosilor se facu auzit vestind venire diminetii. Deodata, la cativa metri deasupra celor doua izvoare care se aflau de o parte si de alta a pintenului cu care se termina sesul in acel loc, au inceput sa joace niste flacari galbui cu o inaltime de aproximativ un metru. Priveau uluiti. Nu le venea sa creada ca este adevarat. Au fost clipe in care priveau paralizati catre flacarile galbui ce indicau multi bani de aur. Culoarea si ora cand a inceput sa joace comoara indicau bani buni, fara blesteme si alte dracovenii. Grecoaica ?nu mintise. Banii stransi pe spinarea amaratilor de romani ramasesera tot in glia de unde fusesera scosi.

Dinspre sat s-a facut auzit latratul unui caine. Satul se trezea la viata fara sa banuie ca undeva in apropiere se intamplau lucruri ciudate. Radu Ciomag a dezbracat flaneaua de lana si a pornit spre flacarile comorii. Traditia spune ca doar daca dezbraci ceva si tarasti pana la comoara aceasta nu se stinge si asa poti insemna locul. Au insemnat locul cu gandul sa revina noaptea urmatoare. ?Tot drumul pana acasa cei doi si-au facut planuri de viitor. Se gandeau la cat pamant sa cumpere si cum vor scapa de saracie. Dar lucrurile nu au stat chiar asa. Ce nu stiau oamenii nostri este ca la o comoara nu se duce in numar cu sot, ci ori trei persoane ori cinci. Daca se duc in numar cu sot comoara fuge si n-o pot gasi. ?Ce s-a intamplat vom vedea in cele ce urmeaza.

Noaptea urmatoare , inarmati cu harleti si lopeti, au mers la locul stiut numai de ei si s-au pus pe sapat. Gandul ca vor deveni bogati le dadea putere. Sapau neintrerupt. Mainile lor se transformau in carne vie, dar asta nu-i impiedicau sa continuie. Era intuneric bezna. Cerul era acoprit in totalitate de nori negri care nu prevesteau nimic bun.

De undeva din apropiere s-a auzit un fosnet ciudat. Cei doi s-au oprit din sapat si au ascultat. Nimic. Si totusi simteau ca cineva i-a spionat. Au plecat sa cerceteze prin imprejurimi, dar n-au gasit nimic. A inceput sa ploua fara veste. O ploaie rece si repede care i-a facut sa nu mai continuie sapatul. Au acoperit groapa cu crengi infrunzite si au avut grija sa nu se observe ca acolo se sapase. Au plecat cu gandul sa revina dimineata...

Dimineata avea sa li se naruie toate sperantele. Cand au sosit la locul stiut au gasit crengile date la o parte. Groapa era mai adanca cu un rand de harlete. In mijlocul ei, o scobitura de forma unui cazan de arama ?avea sa le dea fiori. Comoara disparuse si in urma ramasese doar locul unde fusese aurul. ?Ani de cautari se dusesera pe apa sambetei. Doar in vale, cele doua izvoare curgeau de secole ascunzand ?multe ?mistere. Si aici, superstitia ca o comoara poate fi gasita doar de catre cel caruia ii este sortita s-a adeverit. Cei doi sateni si-au continuat viata in aceeasi saracie incercand prin munca sa-si faca o stare. Totusi, toata viata au trait cu regretul ca n-au mai sapat un rand de harlete in acea noapte, fiind convinsi ca ar fi gasit ei comoara.

Mai tarziu au aflat ca un om din comuna se imbogatise rapid . Acesta cumparase cel mai bun pamant din lunca Ramnicului, teren aflat in centrul comunei. Dupa ani de zile omul respectiv a marturisit ca gasise o comoara, comoara in gasirea careia nu avea nici un merit.

Se spune ca locul de unde este dezgropata o comoara nu se astupa niciodata. Acest lucru pare sa fie cat de cat adevarat. Pana prin anii 1988 - 1989 groapa de unde a fost scoasa comoara a existat fiind vazuta si de cel ce a scris aceste randuri ?si, poate ar fi existat si astazi daca muncitorii de la CAP -ul care se construise in apropiere nu ar fi astupat-o cu gunoiul de la ferma de oi din cadrul acestuia.

Raman insa multe legende si comori ce se pierd in negura vremii si care vor fi pierdute pentru totdeauna daca nu va exista cineva care sa le astearna pe hartie pentru a le scoate la lumina.

Ramane de scris despre comoara de la alt izvor, despre comoara gasita de Baba Bitilica si alte comori jurate si daruite celui rau.

Accesări: 2062

Pentru a comenta trebuie să vă logați