Tradiții și obiceiuri de Crăciun la Dumitrești

Înainte cu o seară de ajun, mamele își scaldă copiii pregătindu-i pentru dimineața zilei de ajun. Frumos îmbrăcați si cât mai curați, pentru a întâmpina nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, copiii, doi cât doi de obicei merg pe la casele rudelor și vecinilor și le cântă la geam primul colind:„Bună dimineața la Moș Ajun“. Profesorul pensionar de limba română, Aneta Pioară spune că până în secolul al XIX-lea cu acest colind mergeau numai copiii preșcolari, dar în zilele noastre merg și cei de vârstă școlară. „Bună dimineața la Moș Ajun/La Moș Ajun,/Și mâine cu bine la Moș Crăciun,/La Moș Crăciun, /Foaie verde portocală/Noi suntem copii de șoală/Și-am venit să colindăm,/Pe la case să urăm,/Rămâneți cu bine și fiți fericiți,/Să vă dea Domnul tot ce doriți/ La anul și la mulți ani!“. Inocența vârstei colindătorilor ne oferă puritate sacrală ce conduce la eficiența urărilor. Profesorul Aneta Pioară spune că această formă de colindat este de origine romană, deoarece avem o urare în limba latină, pe când elementele de substrat sunt de origine traco-geto-dacice. „Semnificativ? este în acest sens răsplătirea copiilor cu ofrande rezultate din primele grâne și fructe, pe care credința creștină le crede încărcate cu virtuți speciale, asigurarea fertilității naturii și a sănătății oamenilor“, spune Aneta Pioară. Tot în dimineața zilei de Ajun femeile, gospodinele din satele comunei Dumitrești, se trezesc de dimineață și într-o curățenie desăvârșită pregătesc turtele pentru împărțit la vecini și fini. Turtele făcute cu câteva zile înainte, se înmoaie într-un sirop făcut cu rom, zahăr și vanilie, se așează în straturi pe farfuriile întinse pe masă prin care se presară nucă râșnită și amestecată cu zahăr și vanilie. Deasupra farfuriei se pun fructe, bomboane. În fiecare farfurie sau strachină din lut se pune câte o lumânare, se aprinde tămâie, fiind tămâiați toată casa și toți membrii familiei, moment în care se și dă prima strachină de pomană, după care femeile duc de pomană și al alți gospodari. „Foarte mulți oameni se întreabă care este semnificația acestui fel de turte care se dau de pomană în Ajun de Crăciun. Ei bine, se spune din moși strămoși că turtele simbolizează scutecele pregătite pentru micuțul Iisus Hristos“, a mai adăugat Aneta Pioară.

Colindul de seară prevestește nașterea Mântuitorului

Următoarea formă de colindat este în seara de Ajun. Tot copiii de vârstă mică și școlară organizați în cete de doi-trei merg la toate casele din sat dintr-un capăt la altul și urează prin intermediul colindului cântat gospodarilor pentru noul an care vine. Textul colindului este pe temă creștină sau după caz laică. Colindele pe temă creștină au subiectul inspirat din Biblie. O, ce veste minunată; Noi umblăm să colindăm; La poartă la Ștefan Vodă; Trei păstori și altele. „Analiza acestor termeni ne duce la concluzia că unele elemente din colind sunt de origine romană. Însuși cuvântul colinde vine din latinescul calende care la romani avea o importanță deosebită, desemnând începutul fiecărei luni. Cei vechi au început să confunde cuvântul calendar cu calendele lui ianuarie care se mai numește și cărindar. Prin rotacizare consoana« l» a devenit« r» de unde ne-a rămas și forma de corind-corindă specifică Maramureșului“, a mai spus Aneta Pioară. La unele din colinde pe temă creștină, biblică, găsim ca refren: Velerim și Veler Doamne, care a devenit apoi Alerui Doamne, ce vine din formula creștină „lăudat să fii Doamne“. Colindele cu textul laic au fost inspirate din muncile agricole gospodărești, unele  au chiar tentă satirică. „Scoală gazdă din pătuș/Florile dalbe/, Și ne dă un colăcuț/ Că mămuca n-o făcut/Sită rară n-o avut/Până sit-o căpătat/Covata i s-o crăpat“. Semnificația este după studiile făcut în localitate de profesorul Aneta Pioară una simplă. Obiceiul spune aceasta ținea și ține și acum să asigure fertilitatea ogoarelor și câmpurilor, să dea sănătate îmbibată cu voioșie celor din casele colindate așa cum reiese din formulele finale:„Cruce-n casă, cruce-n masă/Rămâi gazdă sănătoasă/Colindăm, Doamne colind“. „La noi zestrea traco-getică a rămas necunoscută, dar am reconstituit fenomenul de colind din elementele indo-europene ancestrale deduse cu aproximație din fondul comun al obiceiurilor europene. Se colindă după tradiție și obiceiuri străvechi tot satul. Se începe de la o margine a satului și se termină în cealaltă indiferent de starea materială sau socială a familiei. Tot de tradiție ține și faptul că e bine să primești colindătorii pentru bunul mers al casei. Omul care refuză colindătorii nu ajunge niciodată ca să prospere. Astăzi se obișnuiește ca unele cete de colindători să meargă numai la anumite case, la rude sau la familii mai bogate. Cetele de colindători se opresc la ultima casă colindată, numără banii strânși și îi împart între ei în mod egal“, a mai precizat Aneta Pioară.

Cântecul de stea de la Crăciun până la Bobotează

Altă formă de colindat la Dumitrești este Vicleiul- Steaua, sau Cântecele de stea, sau Teatrul irozilor cum se mai zice. Versurile Cântecelor de stea sunt inspirate din Biblie, autorii fiind cunoscători familiarizați cu textele biblice. La Dumitrești copii mai mari se organizează în cete de câte trei-patru sau cinci, își confecționează o stea mare cu diametrul de aproximativ 70 de cm din diferite materiale. De vârfurile celor cinci colțuri ale stelei se prinde un material sub formă de bandă, care se îndoaie obținându-se ceva asemănător cu o roată de car, care se fixează într-un băț sau proțap așa încât să fie ușoară. În mijlocul stelei se aplică o icoană cu Nașterea Domnului, apoi steaua este împodobită cât mai frumos cu panglici din hârtie criponată sau materiale textile, sau beteală. În partea de sus se agață un clopoțel. Cu acest colind se umblă din ziua de Crăciun și până la Bobotează. În trecut copiii se îmbrăcau în costum popular. „Și această formă de colind are caracter sincleric: prima parte a versurilor se cântă:Trei crai de la răsărit/Spre stea au călătorit/Și-au mers după cum citim/Până la Ierusalim. Partea a doua se recită: Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/Steaua luminează/Și adeverează/Fecioara Maria/Naște pe Mesia“, a mai spus profesorul. Aneta Pioară a adăugat că până la 23 august 1944, de când s-a instalat puterea comunistă în România, profesorii și învățătorii mergeau împreună cu elevii la colindat prin tot satul. Ulterior acest lucru a fost declarat ilegal și s-a așternut tăcere. După evenimentele din decembrie 1989 din țara noastră, când românii au scăpat din nou de prigoana împotriva credinței și obiceiurilor strămoșe?ti, cadrele didactice de la școala Motnău au colindat din nou satul cu elevii. „Au ieșit gospodarii pe prispa casei împreună cu copiii, cu nepoții și au ascultat toate colindele. Unii plângeau de bucurie. Părea un concert transmis de undeva de sus, din ceruri dirijat de un înger nevăzut. Am colindat până târziu în noapte, aproape de miezul nopții. Ne-am oprit la o casă unde s-au împărțit banii copiilor. Erau tare fericiți, iar noi bucuroși că am reînviat o tradiție interzisă de comuniști“, a încheiat Aneta Pioară.

 

Aurel Șelaru
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Accesări: 3775

Comentarii   

#1 chirac 06-01-2012 18:28
Plaistul Aurel Șelaru s-a apucat de etnografie! Bravo lui!
#2 AUREL SELARU 06-01-2012 18:52
Ținem aproape, numai așa putem realiza ceva trainic, de durată și pentru generațiile ce vor veni după
#3 lorrylar 11-01-2012 14:08
Respect pt toti care incercati sa transmiteti mai departe obiceiurile noastre strabune.
Tante Aneta te sarut si iti doresc numai bine si sanatate!

Pentru a comenta trebuie să vă logați