Plugul de la Dumitrești, mândria gospodarilor

Plugul de la Dumitrești, mândria gospodarilor

În comuna Dumitrești de Anul Nou există două feluri de a colinda cu plugușorul. Cel practicat de copiii și de cei maturi, bărbați tineri – flăcăi. Pe 30 decembrie seara băieții de până la 12-13 ani se organizează în cete de câte 4-5, se alege un vătaf care de obicei spune la geam plugușorul și primește bani de la gazdă. Cei care spun versurile plugușorului trebuie să aibă talent în a recita frumos. Ceilalți din ceată hăiesc după fiecare strofă la plugușorului la îndemnul vătafului. „Roata flăcăi/Ia mânați măi“. Copii încep plugușorul numai după ce primesc încuviințarea gazdei. „Aho, aho copii și frați/Stați puțin și nu mânați/Lângă boi v-alăturați/Și cuvântul mi-ascultați“. Cel de-al doilea plug de Anul Nou este practicat de flăcăii satului în seara de Anul Nou. Pentru această manifestare tradițională foarte veche, tinerii se pregătesc intens cu mult timp înainte de sărbători. Se învață versurile de doi-trei flăcăi ce au talent în a recita, se pregătesc măștile deoarece printre cei 10-15 tineri care formează ceata de plugari, un număr de tineri sunt mascați. Se pregătesc tălăngile sau clopotele cum li se spune mai nou. Cu zeci de ani în urmă în satele componente ale comunei Dumitrești, până la venirea comunismului tinerii luau cu ei un plug adevărat tras de o pereche de boi împodobiți cu panglici colorate, cu cănafi lucrați de fetele din sat. Când intrau în curtea gospodarului scuturau puternic tălăngile și întrebau: „Aveți ceva de arat?, sau Arăm și noi o brazdă?“. „Și azi se mai întreabă așa, dar mai mult se folosește:«primiți plugarii?» . Gazdele îi întâmpină pe plugari, iar aceștia își desfășoară spectacolul pregătit. Unul spune plugul, unul trage de buhai, unul trăsnește cu biciul, iar ceilalți hăiesc“, a spus profesorul pensionar de limba română Aneta Pioară de la Dumitrești. Înainte vreme tinerii purtau costume naționale și aveau căciuli negre de astrahan împodobite cu busuioace. Unul dintre flăcăi trosnea din bici în mijlocul curții gospodarului, bici făcut din ață de cânepă, lung, bine răsucit având în vârf un canaf. Coada biciului era făcută ori din picior de căprioară, sau din lemn de corn foarte tare. Recitarea plugușorului, tragerea buhaiului și pocnitul din bici se desfășura simultan, spectacolul fiind fenomenal. După fiecare strofă de 10-12 versuri, flăcăii hăiesc concomitent cu sunarea puternică a tălăngilor. De regulă se spun plugurile tradiționale, gen: „Aho, aho, Vasile Sfântul/Că mi-a luat căciula vântul /Și mi-a dus-o coalea-n casă/La căsuța dumneavoastră…“. De asemenea plugul mai poate începe și cu: „Aho, aho, copii și frați/Stați în prag și ascultați/S-a sculat bădica Troian/Și-a încălecat pe un cal învățat/Cu nume de Faur/Cu șaua de aur…“. Aneta Pioară, spune că plugușorul este o poezie epică care are ca protagonist de obicei pe Traian, de unde și ideea că originea este străveche, respectiv romană. Textul plugușorului narează peripețiile muncilor agricole de la aratul ogorului până la facerea colacului, toate acestea pe un fond hiperbolic. Urarea plugului se încheie cu: „La urechi cu clopoței/Asta-i plugul măi flăcăi“. „Gazdele uneori îi invită pe flăcăi în casă îi cinstește cu țuică fiartă, vin, sau alte bunătăți ce au prin casă. Plugarii îți primesc darul, de obicei bani și pleacă la altă casă, nu înainte de a le ura gospodarilor un nou a fericit plin de roade. Tot în tradiția veche se mascau tinerii, unul în babă și semnifica anul vechi care trece și mireasă , care simboliza anul nou care venea. Ceata de plugari se oprește de obicei la ultima casă la care se urează și se împart banii. Tot de acest obicei ține și mascatul în urs și țigan, sau capră și stăpân “, a spus Aneta Pioară. Colindul cu măștile animaliere este forma ce mai veche a colindatului însoțit de urări și veselie cu ocazia anului nou. Animalul reprezintă prin mască o ființă numenală cu însușiri sacre, care are puterea să promoveze vegetația, sănătate și bunăstarea. „De asemenea are proveniență preistorică, anterioară zeilor antropomorfi. Acest zeu animalier era jertfit iar corpul lui infuzat în pământ sub diferite forme cu ocazia schimbării anului. Ceremonia era însoțită de bocet, apoi avea loc învierea lui, asigurându-se astfel reînvierea naturii, a vegetației, moment de bucurie. Învierea zeului animalier dădea noi puteri soarelui, de a alunga spiritele vrășmașe care sunt deosebit de active în această perioadă de trecere peste an“, a mai precizat Aneta Pioară.

 Jienii, obicei dispărut din 1958

Din folclorul obiceiurilor calendaristice, alături de plugușor, vasîlca, cântecelor de stea care au ca perioadă de manifestare de la Crăciun , Anul Nou și Bobotează, face parte și Jienii. Obiceiul este unul tradițional care a dispărut. Acesta are structură dramatică și caracter sincretic. Profesorul Aneta Pioară spune că din informațiile pe care le-a adunat de-a lungul anilor, pe Valea Râmnicului Sărat  în satele din comuna Dumitrești ultima data s-a umblat cu Jienii în anul 1958. „Ținând cont de desfășurarea acțiunii și a personajelor acestui mic poem dramatic am deduce că apariția acestui obicei este foarte îndepărtat. Se vehiculează ideea că ar fi apărut prin secolele VI, VII în timpul năvălirilor barbare sau după ocuparea țărilor române de către turci. Cu Jienii se umbla ziua în perioada dintre Crăciun și Bobotează pe la casele gospodarilor din satele comunei. Acest obicei este un spectacol deosebit care era pregătit de tinerii satului din vreme“, a spus Aneta Pioară.  Din grupul de Jieni făceau parte un număr de aproximativ 15 băieți. Textul obiceiului se pare că este inspirat din lupta pentru exploatarea socială și națională, când din rândurile celor oropsiți s-au ridicat haiducii. Aceștia erau reprezentanții poporului asuprit care se înfruntau cu oamenii legii. Iancu Jianu este unul dintre haiducii români, supranumit simbolul luptei pentru dreptate a românilor. Conform precizărilor făcute de Aneta Pioară, personajele spectacolului ce se desfășoară în curtea gospodarului sunt: mireasa – un băiat travestit într-o mireasă simbolizând Anul Nou care urmează să intre și care este așteptat cu atâta bucurie de toată lumea. Baba – simbolizează anul vechi și care se spune în credința populară că trebuie să ia cu el toate necazurile oamenilor. Apoi 7-9 flăcăi sunt îmbrăcați haiducește. Șeful lor nu este altul decât Iancu Jianu care are o îmbrăcăminte deosebită și însemne speciale. El este simbolul dreptății, al vitejiei și al omeniei. Nu lipsesc nici soldații turci, care sunt în număr de 2-3. În curtea gospodarului unde ajungea ceata de Jieni se improviza ad-hoc o scenetă unde urma să se desfășoare spectacolul. 

 Vasîlca, plugul țiganilor

 Un alt tip de obicei tot în noaptea de Anul Nou este Vasîlca. După informațiile adunate de profesorul Aneta Pioară, acest obicei este unul straniu pentru obiceiurile noastre tradiționale, el fiind practicat de țiganii fierari, argintari și rudari. Obiceiul are următorul ritual. O ceată formată din doi-trei colindători, colindă din casă în casă purtând pe o tavă o căpățână de porc împodobită cu mărgele și panglici colorate, sau o păpușă de asemenea împodobită cu cercei și mărgele. Colinda expune în mod hazliu peripețiile Sivei – Vasilicăi, adică a purcelei sacrificate. „Numele acestui colind vine de la Sfântul Vasile sărbătorit în ziua Anului Nou. Colindul relevă comic dorința oamenilor de a sacrifica porcul care a mâncat jir peste măsură și s-a îngrășat foarte mult“, a spus Aneta Pioară. Ca și celelalte colinde acțiunea este transpusă într-un cadru mitic. Este vorba de o mănăstire unde stau Dumnezeu, Sântion , Moș Crăciun și Maica Domnului, care judecă pe Siva – Vasilica. „Ce-ai băut și ce-ai mâncat/De-ai un trup așa-ngălat?“, la care Vasilica spune nevinovată că s-a îngrășat cu jir și ghindă, dar a mai dat buzna și prin grădini.„De unde m-au atacat/Țiganii cu baroasele/ Cobzarii cu cobzele/Bucătarii cu cleștele/Flămânzii cu gurile“.

Sorcova și semănatul

În ziua de Anul Nou se obișnuiește să se meargă cu sorcovitul. Se sorcovește ziua la casele vecinilor și chiar se opresc pe drum unele persoane cunoscute sau care doresc să fie sorcovite. Acest fel de colind se practică de către unul-doi copii în ceată. Se pregătește o sorcovă din diverse materiale: crengi de copac, cruciulițe făcute din stinghii de lemn, îmbrăcate cu flori artificiale, hârtie criponată, beteală sau panglici din diferite materiale. În zona Buzăului un astfel de colind se numește cântările, iar în alte zone se sorcovește și de Crăciun. Numele colindului spune profesorul Aneta Pioară pare să fie de origine bulgărească. „Sorcova = patruzeci. Sorcova este o poezie care se recită sacadat, împărțind fiecare vers în patru părți; sorco-va, vese-la. Dacă împărțim textul sorcovei în sacadări ajungem cu sorcova pe cel sorcovit la 40 de atingeri cu crengile. Nu este greu de bănuit cum de un obicei vechi roman și traco-geto-dac să aibă nume bulgăresc. Asta deoarece se știe că după ruptura bisericii române cu biserica Romei, aceasta a căzut sub influența limbajului liturgic slavon care a înlocuit unii termeni latini cu unii slavoni “, a spus Aneta Pioară. Sorcova se bazează pe următoarea tradiție. La 30 noiembrie biserica creștină orientală sărbătorește pe Sfântul Andrei, sau Undrea în termeni populari. În această mamele zi dis de dimineață merg în livadă, rup crengi de măr, păr, trandafir sau vișșin, sau gutui și le pun în apă. Până în ziua de Ajun ele înfloresc, cu condiția să aibă apă și căldură din belșug. Buchetul cel mai norocos este cel care a înflorit primul, căci li se dă la fiecare membru al familiei. Acest buchet este sorcova originală. „Sensul de 40 poate să mai vină și din perioada de timp până la înflorirea ramurilor. Urarea începe cu: «Sorcova, vesela/Să trăiți, să înfloriți/Ca merii, ca perii în mijlocul iernii…»“, a mai spus Aneta Pioară. Eficiența urării, adică prosperitate în casă, cât și vigoare deplină, provine din acea magie de a atinge cu sorcova și puterea ramurilor de înflorire. Este tot un scenariu simplu, dar tot sacral. Copiii intră în casele oamenilor și lovesc încetinel pe rând toți membrii familiei. Concomitent cu sorcovitul se obișnuiește ca acei colindători să poarte în buzunare și grâu boabe și spre încheierea sorcovitului să arunce spre casă spunând: „Grâu în casă, grâu pe masă/Rămâi gazdă sănătoasă/Și la anul mai voioasă/ La anul și la mulți ani!“

 

Aurel Șelaru
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Accesări: 3906

Comentarii   

#1 chirac 06-01-2012 18:29
Felicitări lui Aurel Șelaru, Anetei Pioară și lui Marian Găloiu! Da... drumul ăla când îl reparați, totuși?
#2 AUREL SELARU 06-01-2012 18:50
Sincer dacă am fi fost noi la cârmă eram departe. Din păcate lumea votează pentru un kil de ulei, unul de zahăr, făină, etc. Nu îți trebuie o avere să faci ceva de folos și bun pentru comunitate, important e să ai idei și soluții eficiente. Poate va veni ziua în care noi temerarii de azi, vom conduce localitățile de mâine de unde ne tragem.
#3 marianx 06-01-2012 20:05
Stai la rand, domnu'. Numai dupa mine...
#4 valiguzu26 27-02-2012 15:09
poate sa-mi spuna cineva cit de veche e poza?unele figuri imi par f cunoscute ca vechi colegi de clasa...poate ca ma insel...cel din mijloc este cumva gigel rosca? :roll:
#5 AUREL SELARU 18-03-2012 18:03
iti pot spune eu. poza e din vremea cind se ducea tatal meu cu plugul, adica pina sa aibe 20 de ani ca varsta el. acum tatal meu are 66 de ani. deci fa un calcul si vezi exact.

Pentru a comenta trebuie să vă logați