Despre descântece și vrăji

Erau vremuri când pe meleagurile noastre întâmplări aproape de necrezut făceau parte din viaţa zilnică drept ceva obişnuit ce nu mira pe nimeni, ci mai degrabă avea tendinţa să îngrijoreze.

vraji

Foarte puţin studiată, această parte ascunsă a vieţii celor de demult exista totuşi din cele mai vechi timpuri azi, puţini fiind cei ce ar putea da crezare unor asemenea fapte. Şi azi se mai vorbeşte de deochi chiar foarte des, dar nu ştiu câţi mai cred în aşa ceva. Copil fiind, Ioana lui Banu, femeie venită de undeva din Măgura Neculelor pe plaiurile Dumitreştilor, se chinuia să mă înveţe să zic de deochi. Poate că n-a fost scris să reţin acest descântec, azi amintindu-mi doar câteva versuri de început:

„ După o tufă de mărar/ Şade o fată de împărat...”.

Probabil că acest descântec s-ar fi păstrat şi azi dacă baba ar fi acceptat să mă lase să-l scriu, aşa cum am vrut. Spunea că dacă îl voi scrie nu va mai avea niciun efect, el trebuind transmis prin tradiţie orală.

Nu ştiu dacă în ziua de azi, în serile lungi de iarnă, copiii mai ascultă asemenea poveşti sau dacă bătrânii mai îndrăznesc să povestească întâmplări ce greu pot fi crezute de cei mici pentru care internetul şi mass media oferă răspuns la toate întrebările. Probabil că asemenea lucruri vor dispărea şi nu peste mult timp nimeni nu-şi va mai aduce aminte că în Dumitreştii de altă dată se întâmplau şi lucruri ce treceau dincolo de graniţa normalului.

Povestea cândva Banu Găloiu, despre o întâmplare petrecută pe aceste meleaguri, întâmplare ce a ramas mult timp în memoria locuitorilor văii. Cică exista în sat, în vremurile din preajma Primului Război Mondial, un flăcău chipeş şi nu tocmai sărac. Părinţii lui aveau planuri mari pentru el şi îl vedeau însurat cu o fată cu multă zestre. Dar cum planurile de acasă nu prea se potrivesc cu cele din târg, flăcăul nostru s-a îndrăgostit de o fată a cărei singură zestre era frumuseţea. Acest lucru i-a pus pe jar pe părinţii care nu puteau accepta nici în ruptul capului aşa ceva. Nici lacrimile mamei, nici ameninţările tatălui n-au fost de folos căci flăcăul nostru o ţinea pe a lui şi nu dădea niciun pas înapoi.

Sfătuită de o babă din sat, mamă-sa a luat drumul Văii Râmnicului spre Necule unde trăia una dintre cele mai faimoase descântătoare. Odată ajunsă acolo, vrăjitoarea o aştepta în pragul casei şi parcă ştiind de ce venise i-a zis: „Lasă că ţi-l face baba să uite pe vecie de dragostea lui cea mare”.

Ce a învârtit baba, ce n-a învârtit, cert este că a doua zi flăcăul nostru a încălecat pe cal şi dus a fost, fără să ştie cineva încotro a luat-o. Tocmai după câteva luni l-a recunoscut un sătean în târgul Plaineştilor, schimbat total şi fără să-şi mai amintească de unde a venit acolo şi unde e casa lui.

A trecut un an peste satul de pe Valea Râmnicului şi flăcăul nostru tot nu-şi făcuse apariţia la casa părintească. Fosta lui drăguţă găsindu-şi între timp pe altcineva se măritase şi aşa nu mai exista niciun pericol pentru el. Văzând toate acestea, mama lui a luat iar drumul către Necule să-şi facă fiul să se întoarcă acasă.

A descântat vrăjitoarea în oalele ei şi i-a întins femeii o cană cu apă zicându-i: „Când soseşte acasă să-i dai să bea din această apă”.

Nici n-a apucat femeia să ajungă acasă că din târgul Plaineştilor, un tânăr cu pletele în vânt, călare pe un băţ, gonea deja pe drumul dintre vii spre casa natală. Mulţi oameni s-au închinat văzându-l călare pe băţ dar el, sub puterea vrăjilor făcute de babă, se credea călare pe ditamai armăsarul. Şi aşa, fără să-şi dea seama ce se întâmplă cu el, a ţinut-o tot într-un galop până acasă. Când a sosit era rupt de oboseală şi plin de năduşeală. Mama lui îl aştepta în prag cu cana de apă în mână. Doar după ce a baut apa din cană s-a trezit din vrajă şi a realizat că este acasă. Şi uite-aşa nişte vrăji l-au făcut pe flăcău să nu se mai însoare cu fata pe care o iubea, ba chiar mai mult, să uite că a iubit-o vreodată.

O altă întâmplare din acele timpuri îl are ca protagonist pe Iancu, flăcău în perioada interbelică. Exista la spitalul Carol I” o spălătoreasă pe nume Paraschiva, fată ce îl plăcea nespus de mult pe Iancu. Dar el nu şi nu. Nici gând să se uite la fata ce freca podelele spitalului. Ba mai mult, într-o zi şi-a anunţat părinţii că se însoară şi, în casa de la marginea satului, şi-a făcut apariţia tânăra mireasă în persoana unei podgorence cochete. Dar credeţi că Paraschiva, spălătoreasa de la spital, s-a împăcat cu ideea că bărbatul la care visa s-a însurat? Nici gând. A făcut ce a făcut, a umblat pe la vrăjitoare şi chiar în prima noapte, însoţită de Stoica Calotă, consătean cu Iancu, a poposit la marginea Găloieştilor şi în mare taină, în miez de noapte, a îngropat o oală plină cu descântece la poarta flăcăului.

Dimineaţa când zorile au mijit de peste Dealul Căpăţânii, proaspăta mireasă şi-a luat cofele şi a pornit spre fântâna din vale să aducă apă. Numai ce a păşit peste locul unde era îngropată oala că s-a şi schimbat la faţă. Ceva s-a întâmplat înlăuntrul ei că până seara a dus-o numai într-o ceartă cu Iancu. A treia zi, dis-de-dimineaţă, fata noastră şi-a făcut frumos bagajul şi a luat drumul Bordeştilor spre casa părintească.

Mai târziu, Iancu s-a însurat cu Paraschiva dar spre sfârşitul vieţii aveau să plătească cu vârf şi îndesat păcatele săvârşite în tineteţe. Şi am aflat şi noi cum vrăjile leagă şi dezleagă doi oameni, acestea fiind doar două întâmplări din multe altele ce s-au petrecut pe meleagurile Dumitreştilor. Povestea în urmă cu mulţi ani Mărioara Chiriţă despre cum poţi să faci să întorci chiar din faţa altarului o mireasă. La rândul ei a aflat de la Lina Calotă, femeie bătrână prin anii 30- 40. Pe atunci se strângeau femeile din sat la câte una din ele acasă să toarcă lână. Cu ocazia unei asemenea clăci a aflat că dacă vrei să faci o fată să nu se mai mărite trimiti o babă cu o seară înainte să toarcă trei fire de lână în casa tinerei. Ce vorbe mai trebuiau spuse n-am aflat sau dacă a fost folosită această vrajă veche. Cert este că istoria Dumitreştilor este foarte bogată în asemenea întâmplări, nestudiateîncă şi pe cale să fie trecute în uitare.

Accesări: 3075

Pentru a comenta trebuie să vă logați