Pe Plaiuri Râmnicene

O nouă carte despre Valea Râmnicului și despre frumusețile ei a văzut lumina tiparului.

Pe Plaiuri Râmnicene

Această carte ilustrează munca începută cu mai mulţi ani în urmă, truda unui dumitreştean îndrăgostit de meleagurile natale. Marian Găloiu încearcă (şi reuşeşte) să arate că ţinutul Râmnicului nu este un loc sterp, fără trecut, fără memorie, fără interes. Rupt în două de o nedreaptă reformă administrativă, Plaiul Râmnicului a rămas până astăzi puţin cunoscut, cercetat şi – mai ales – promovat. Poate tocmai de aceea, acest ţinut sălbatic şi misterios atrage pe cel ce are răbdare să meargă încet pe valea sărată, să scormonească fundul râpelor în căutarea unor vieţuitoare de altădată, să urce pe câte-o măgură de unde să-şi rotească de jur-împrejur privirea, să admire portul străvechi al oamenilor de la munte şi arhitectura strămoşească ori să intre cu sfială într-unul dintre schiturile medievale înşirate de-a lungul văii. Nostalgic, autorul scoate la lumină aspecte mai puţin cunoscute ori total necunoscute celor care trăiesc pe malurile râului cu obârşiile în Munţii Furu. Conştient că trecutul se destramă cu repeziciune, neobositul cercetător se sprijină pe mărturiile unor bătrâni, înlesnind celor mai tineri înţelegerea unor legende, povestiri, documente.

Geografic, Marian Găloiu dovedeşte stăpânirea unor noţiuni de geomorfologie, geologie şi etnografie. De asemenea, el arată o înclinare naturală spre exprimarea ideilor într-un stil cât mai viu, colorat şi bogat în imagini. Cititorul nu trebuie să uite însă că în spatele paginilor acestei cărţi se ascunde multă trudă în observarea directă pe teren, zile întregi de drumeţie de-a lungul şi de-a latul fostului judeţ de la curbura Carpaţilor, analize pe hartă, fotografii, notiţe etc.

Într-o lume cosmopolită, globalizată, autorul riscă şi propune – prin „Pe Plaiuri Ramnicene” – adâncirea preocupărilor identitare. Un gest singular, pe care puţini se încumetă să-l facă. Tocmai de aceea, efortul acestui râmnicean, căruia îi plac jocurile şi cântecele populare, peisajele şi oamenii văii, casele, crucile şi bisericile vechi, cusăturile, ţesăturile şi ciopliturile de odinioară, trebuie apreciat şi încurajat. La urma urmei, cartea nu este altceva decât un îndemn la învierea a ceea ce este bun şi frumos în autohtonismul nostru românesc.

Răzvan Theo Chirac

 

Accesări: 1474

Pentru a comenta trebuie să vă logați