Istoria unui galben

Istoria nu a fost una din preferatele mele în școala generală. Ba pot spune că a fost o vreme când o detestam. Lucrurile au luat însă o întorsătură neașteptată în vremea când la catedra de istorie a școlii generale din comună a fost numit  domnul profesor  Badiu.

Despre profesorul de istorie pe care l-am avut in clasa a VI-a știam că fusese cândva  preot, poate în vechiul regim, dar acum,  din motive necunoscute mie,  nu mai slujea in biserica. Era în vârstă, probabil pensionat.  Nu știam cine era și de ce  venise tocmai în sat la noi,  dar oamenii din sat  cunoșteau  anumite lucruri din trecutul lui, căci vorbeau in soapta și cu mâna la gură despre el  si

1944. Intrarea rușilor în Dumitrești

Era în vara anului 1944 și peste Dumitrești norii războiului pluteau apăsători și întunecați. Pe frontul de est, armata roșie înainta cu repeziciune, ocuparea țării fiind o chestiune de zile.

Dumitreștiul abia își vindecase rănile din primul război mondial și o nouă urgie era pe cale să se abată peste aceste meleaguri. Dealurile din jurul comunei încă mai păstrau ecoul luptelor din ceea ce s-a numit „Bătălia de Crăciun” (Weihnachtsschlacht) din decembrie 1916. În memoria locuitorilor acele zile de groază erau încă vii, apropierea armatelor sovietice fiind de natură să provoace un sentiment de îngrijorare printre dumitreșteni. Nu puteau fi uitate jafurile comise de soldații ruși în anul 1916 când, deși

Dumitreștii în anii 30

Abia ieșită de sub ocupația germană din timpul primului război mondial, comuna Dumitrești începe încet, încet să-și refacă prestigiul ce îl avea până deceniul al doilea al secolului XX. Din păcate, Dumitreștiul niciodată nu a mai atins și nu va mai atinge până la finalul secolului dezvoltarea din primele două decenii. Războiul a lăsat urme adânci ce nu aveau să fie șterse niciodată de pe fața unei comune ce promitea să ajungă cel mai important târg din județul Râmnicu

Zmeul

Pentru cei din ziua de azi zmeii sunt creaturi de poveste, dar pentru cei de acum o sută de ani zmeul reprezenta o realitate de multe ori înfricoșătoare. Dar ce era zmeul? Ce creatură hidoasă și putea înspăimânta pe locuitorii văii Râmnicului în acele vremuri încât să-i atribuie această imagine?. Zmeul sau balaurul în concepția populară dumitreșteană, era asociat unui șarpe uriaș, șarpe ce avea puterea să zboare la înălțimi nu prea mari, în zvâcniri repetate ca niște salturi prin aer. O altă caracteristică a acestui zmeu era că la nivelul gâtului poseda o piatră ciudată ce lumina atât ziua cât și noaptea.

Spitalul Rural Carol I

Până de curând, când treceai podul venind dinspre Râmnic, în fața ochilor se arăta încă falnic spitalul „Carol I”, denumire ce a purtat-o aproape jumătate de veac. Construit începând cu anul 1905, probabil ca și consecință a noii legi a comunelor rurale din anul 1904, spitalul a deservit peste o sută de ani populația din fostul „Plai al Râmnicului”, Plasa Dumitrești cum avea să poarte denumirea începând cu anul 1908 când legea administrației locale a fost din nou modificată.

Urmele uriașilor din pădurile Jitiei

Pădurile satului Podul Trestiei, din comuna Jitia, ascund două pietre gigantice, despre care localnicii spun că ar fi azvârlite de doi copii de uriași. La locul cu pricina se ajunge destul de greu, dată fiind poziționarea geografică. Enache Ticu din Podul Trestiei, cel care știe cel mai bine legenda celor două stânci, povestște cu mâhnire că locul în cauză nu a fost atras în circuitul turistic. Gabriela Macovei, cercetător științific, doctor asociat la Academia Română, Filiala Iași, precizează că în orice legendă există un sâmbure de adevăr și că locul în cauză ar trebui protejat.

Comoara din șaua dacilor de la Podul Trestiei

În pădurile satului Podul Trestiei din comuna Jitia, este ascunsă din negura timpului comoara dacilor. Locul este unul aparte, un șir întreg de stânci cu semneși scrisuri care mai de care mai stranii și mai haotice, precum un cod stau mărturie. Locul a fost verificat de Securitate pe vremea comuniștilor și urma ca o echipă de specialiși să vină cu aparate să scoată comoara. Fostul director al Muzeului Vrancei a murit fără a reuși să deslușească misterul pietrelor însemnate din vechime. O parte din pietre au fost dărămate din cauza că au fost efectuate exploatări de lemn în zonă. Gabriela Macovei cercetător științific doctor asociat la Academia Română, Filiala Iași, trage un semnal de alarmă: „opriți masacrul de la comoara dacilor“.