Portret - Căpitan, Nae Constantinescu - Administratorul Plăsii Dumitrești

S-au perindat multi oameni prin Dumitresti si pe la conducerea acestei comune de-alungul timpului, dar putini dintre ei au s-au pus cu adevarat in slujba celor multi. Cu o istorie de cateva sute de ani, Dumitrestiul (Dumitrestii, cum i se spunea acum un veac) a devenit un centru economic si cultural de seama fiind cel mai mare targ din zona de munte a judetului Ramnicu Sarat si locul pe unde s-au perindat o seama de scriitori ca Alexandru Odobescu, Delavrancea, sau Vlahuta. Tot aici, Gala Galaction a scris

Pe Valea Râmnicului până la Plaiu Dumitrești

Oricine viziteaza Dumitrestiul, ramane impresionat de privelistile minunate pe care le intalneste in cale. Ce se ascunde in spatele acestor frumuseti nu toata lumea percepe. Si in urma cu 98 de ani aceste locuri erau minunate dar, ca si acum, existau si multe lucruri rele ce manjeau fata pe care unii oameni de suflet o doreau pentru aceasta frumoasa localitate. Va las pe voi sa judecati dupa ce veti citi un articol publicat in ziarul “Cuvantul” Nr. 19 din 9 august 1912 de catre N. Dicescu.

Bâlciul din Dumitrești în anul 1912

De sute de ani la Dumitrești se obișnuiește sau mai bine zis se obișnuia să se țină un bâlci care nu avea asemănare pe valea râmnicului. Fiind centru administrativ pentru toate comunele de pe valea râmnicului, Dumitreștiul era privilegiat în toate privințele. Beneficia de judecătorie, spital, cale ferată și multe altele. În zilele de mare sărbătoare, adică de Sf. Maria când se ținea bâlciul tradițional la Dumitrești, aici veneau personalitati ale judetului (Ramnicu Sarat pe atunci) si multa lume de la munte pana la campie sa-si vanda marfa traditionala.

Alexandru I Zamfirescu

Pe Strada Eminescu din Ramnicu Sarat se află Casa Zamfirescu, astăzi Protoieria. Intrarea este flancată de semicoloane ionice și pilaștri cu capitele compozite. Remarcăm deasupra golurilor intrării și ale ferestrelor un motiv utilizat mai cu seamă în iconografia apuseană – ramura de palmier. Nu lipsește torsada ce încinge partea de sus a casei. Odinioară, sub acoperișul acestei case cu fațada împodobită cu glicină, întotdeauna primitoare de oaspeți, se adunau scriitorii locali și nu numai.

4 Martie

Tin minte de parca a fost ieri: primul lucru pe care l-am sesizat ?a fost un clinchet deranjant a carui origine nu mi-o puteam explica. Stateam in pat si citeam o carte al carei titlu nu mi-l mai amintesc, dar presupun ca era o carte din colectia Istoria artei a editurii Meridiane, poate chiar Grecia in timpul lui Pericle, aceea in doua volume. Camera in care dormeam cand mergeam acasa in vacante era camera cea mare, sufrageria. Patul, o canapea extensibila, se

Învățătoarea mea

Scoala noastra primara avea doua invatatoare: doamna Tanta si doamna Gica. In vremea aceea, la noi in sat clasa intai si clasa a treia partajau aceeasi sala de clasa si fireste aceeasi invatatoare, in acelasi interval orar, dimineata de la ora opt la ora doisprezece. Dupa-amiaza, de la ora unu (sau ora treisprezece, cum se exprimau cu pretiozitate crainiciii de la radio) intrau in aceeasi incapere clasele a doua si a patra, cu cealalta invatatoare. Deci incepeai ciclul unu cu o invatatoare intr-o dimineata (clasa intai) si il terminai (in clasa a patra) cu aceeasi invataoare, intr-o dupa-amiaza

Jetoanele Chiojdeni

Considerate nu de putine ori niste “surori” vitrege ale monedelor, jetoanele au fost, cu unele exceptii, lipsite de atentia unor studii aprofundate si cataloage cuprinzatoare. Din pacate, numismatii profesionisti si colectionarii amatori s-au multumit doar in a le cataloga prezentindu-le caracteristicile dimensionale, inscriptiile si nu s-au aplecat mai mult asupra studierii lor din punct de vedere al contextului in care au aparut, al emitentilor, al arealului in care au circulat. Una din cauze poate fi