Florin Giurcă

Nu stiu cat la suta din cartea asta e amintire si cat e fictiune, sau in ce masura amintirea a chemat si a influentat fictiunea sau invers. Impresia generala e ca nici nu mai conteaza, la o anumita distanta in timp. Trecutul se sparge si se disipa intr-o mie de fatete si personaje diferite precum imaginile dintr-un caleidoscop. Dintre toate varstele si locurile care se perinda agitate prin memorie, copilaria si Dumitrestiul, locul unde am copilarit, se ridica insistent la suprafata. Peste toate se asterne insa un mare val de iertare si pace, pe a carui creasta inspumata se afla intelegerea rosturilor.