Cascada Munteoru

Cascada MuntioruPuțin cunoscută de iubitorii drumețiilor montane, Valea Râmnicului oferă îndrăzneților imagini și locuri fascinante rivalizând cu alte zone turistice din Vrancea și nu numai. Începând de la Jitia de Jos, de la ceea ce cândva a fost o cascadă și continuând cu Zidul Uriașilor descris de George Tătulescu în lucrarea  "Valea Râmnicului" din anul 1924, privirile călătorului sunt atrase de peisajul sălbatic al văii, culminând cu Pietrele Mâtzei de la Jitia de Sus, zona unde Râmnicu Sărat și-a făcut loc cu greu printre stâncile aflate de o parte și de alta a albiei sau cu alunecarea de teren de la ”Sarea rosie„ aflată puțin mai în amonte.

Dumitreștii la 1896 - date statistice

La sfârșitul veacului al XIX-lea, Academia Română întocmește Marele Dicționar Geografic al României pe baza datelor furnizate de către Dicționarele geografice parțiale pe județe. Pentru județul Rm. Sărat, dicționarul fusese întocmit în anul 1896 de către Grigore Dănescu și cuprindea date și despre comuna Dumitrești, plaiul Râmnic.

Vă redau mai jos datele statistice despre Dumitrești pentru anul 1896 așa cum au apărut în Marele Dicționar Geografic al României, concluziile urmând să le trageți dumneavoastră.

Subscripții dumitreștene pentru flota națională 1913

1Cu multă greutate am reușit să pun mâna pe lista cu cetățenii comunei Dumitrești care în anul 1913 au donat bani pentru flota națională.
Această listă a apărut în ziarul "Minerva" nr.1520 din 10 martie 1913.
Lista de subscripție a fost dată spre a fi adusă la îndeplinire cui altcuiva decât Căpitanului Nae Constantinescu, Administratorul plasei Dumitrești. Lista are numărul 7107 și reuneste cetățenii din comuna Dumitrești - județul Râmnicu Sărat.
Cei curiosi își pot căuta strămoșii printre persoanele din listă și pot vedea câti lei au donat.

Un dascăl de demult- nea Tomiță

tom1Zilele trecute mi-a picat în mână o carte despre viaţa de elev cu tot ce implică ea: năzdrăvănii, porecle date profesorilor, sancţiuni, etc. Autorul cărţii este Bajenaru Grigore iar cartea se numeşte - Cismigiu & Comp. Nimic deosebit până aici. Tot citind despre viaţa de elev de la sfârşitul deceniului al doilea din secolul trecut, un nume mi-a atras atenţia- Toma Dicescu. Auzisem de multe ori despre acest nume ce era frecvent vehiculat la începutul secolului douăzeci în presa vremii din

Muchea Mutului

Ori că vii de la Râmnicu Sărat coborând prin „Țarna Nouă” către Dumitrești, sau că pleci din Dumitrești pe drumul spre Plainești, undeva în stânga spitalului se vede o muche ce se termină brusc cu o râpă, muche ce veghează de sute de ani asupra Văii Râmnicului în acest loc. Este de fapt un fragment din terasa Galoieștilor, șes puternic fragmentat de pârâul Ciciurelor în partea dinspre răsărit și pârâul Olandra în partea de apus.

Al. Zamfirescu către Vlahuță

În ziarul „Dacia”, cu data de 14 ianuarie curent, am citit cuprinsul întrebărilor „ce s-a întâmplat la Urecheşti”, luând cunoştinţă şi de răspunsul pe care dvs. îl daţi (cu măgulitoare apreciere despre modesta mea persoană) nerăbdătorului corespondent al ziarului.

În vreme de o lună, de când mi s-a încredinţat demnitatea ce ocup, am primit şi plângeri scrise şi verbale, asupra câtorva lucruri urâcioase, petrecute în judeţ, pe timpul dureroasei ocupaţii. Am făgăduit că-mi voi face datoria de bun român şi de nepărtinitor judecător , - că voi merge eu însumi în comune, şi că cercetând cu toată luarea aminte, mă voi alipi, fără nicio şovăire , lângă Cinste , lângă Datorie şi lângă Deptate.

Interviu cu doamna Lidia ( Rodica) Năstase

În toamna lui 2011 am avut onoarea să mă întâlnesc cu distinsa doamnă Lidia (Rodica) Năstase, nepoata marelui folclorist Alexandu Dobrescu, căreia i-am luat un interviu despre Dumitreştii de altădată. Născută în anul 1926 într-o familie de intelectuali dumitreşteni,  doamna Rodica îşi aminteşte cu nostalgie şi regret de unele momente şi cu dispreţ faţă de perioada când armata sovietică a ajuns la Dumitreşti  să ne elibereze de sub jugul fascist. Redau mai jos relatarea distinsei doamne ce a trecut în nefiinţă în primăvara lui 2012.

Despre Dumitreşti cu nepoata lui Al. Dobrescu

Un interviu despre Dumitreştii de altădată cu Lidia Năstase, nepoata marelui folclorist dumitreştean Alexandru Dobrescu.
Puţini sunt oamenii care mai pot da detalii despre ce a fost cândva pe aceste meleaguri, despre oamenii care au trăit aici şi şi-au pus amprenta pe evoluţia noastră ca dumitreşteni. În toamna lui 2011 o întâmplare fericită a făcut să mă

La lac la Chelu

Câţi dintre noi, la vârsta copilăriei, n-am pus mâna pe o undiţă şi am hoinărit pe coclauri dimineţi întregi, pe la bălţi şi lacuri, împinşi de o pasiune abia născută în interiorul nostru, pescuitul?. Aşteptam zilele de sărbătoare şi duminicile cu o nerăbdare rar întâlnită, fatală însă pentru râmele din grămada de bălegar ce cădeau victime colaterale în acest război dintre noi şi caraşii burtoşi ce se ascundeau printre papura verde, unduitoare în adierea vântului.

Poezia tinereții

Ajunsă acasă, Aurelia se trânti în pat, îşi puse mâinile pe ochi şi începu să plângă amar, așa cum plâng oamenii, nu de dor sau jale, ci când sunt plini de frustrare, lacrimile fiind însoţite de scântece uşoare şi de convulsii ale corpului. Până atunci, rămăsese neclintită, cu o inexpresivitate imbatabilă pe chip. A stat în pat cu faţa în jos zece minute, apoi, însoţită de aceaşi înexpresivitate, se ridică, singurele reminiscenţe ale scenei de mai devreme fiind doar lacrimile ce curgeau încă. Războiul era motivul, unul  dintre motivele pentru care era supărată: tatăl ei a luptat contra ruşilor. Avea o poză cu el într-o uniformă noua. Îi stătea bine, fiind înalt şi bine structurat. Atât ştia fata despre el.