Și ei au fost eroi

În aceste zile se împlinesc 94 de ani de la ceea ce a fost Bătălia de Crăciun sau Weihnachtsschlacht cum au numit-o germanii deoarece acţiunile ei s-au desfăşurat în zilele Crăciunului catolic. Câţi dintre cei de azi mai ştiu despre această bătălie din timpul primului război mondial, sau câţi au aflat despre ea în condiţiile în care în cărţile de istorie nu prea este amintită?

O lume dispărută

Lumea se află într-o continuă schimbare, nimic din ziua azi nemaiamintind de ce a fost în urmă cu zeci de ani. Urmele trecutului dispar an de an atât din peisajul vizual cât şi din memoria oamenilor, rămânând doar uitarea .

Era într-o zi de primăvară călduţă  şi cu soare bland ce mângâia mugurii cruzi ai copacilor când am pornit într-una din călătoriile mele pe coclaurile comunei , înarmat cu multă nostalgie şi cu nelipsitul aparat de fotografiat.

Oameni de altădată - Alexandru Dobrescu

Alexandru L. Dobrescu s-a născut la Dumitrești la cumpăna dintre veacuri, (1897-1950)- fiind fiul lui Luca Dobrescu, grefier la judecătoria din localitate și al Antoniei Mihalcea, învățătoare venită din Rebrișoara Năsăudului în anul 1890

Plugul de la Dumitrești, mândria gospodarilor

În comuna Dumitrești de Anul Nou există două feluri de a colinda cu plugușorul. Cel practicat de copiii și de cei maturi, bărbați tineri – flăcăi. Pe 30 decembrie seara băieții de până la 12-13 ani se organizează în cete de câte 4-5, se alege un vătaf care de obicei spune la geam plugușorul și primește bani de la gazdă. Cei care spun versurile plugușorului trebuie să aibă talent în a recita frumos. Ceilalți din ceată hăiesc după

Tradiții și obiceiuri de Crăciun la Dumitrești

Înainte cu o seară de ajun, mamele își scaldă copiii pregătindu-i pentru dimineața zilei de ajun. Frumos îmbrăcați si cât mai curați, pentru a întâmpina nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, copiii, doi cât doi de obicei merg pe la casele rudelor și vecinilor și le cântă la geam primul colind:„Bună dimineața la Moș Ajun“. Profesorul pensionar de limba română, Aneta Pioară spune că până în secolul al XIX-lea cu acest colind mergeau numai copiii preșcolari, dar în zilele noastre merg și cei de vârstă școlară. 

Doina Râmnicului

Din revista „Orașu’ lui Papuc”, reprezentată pe scena Teatrului Comunal în primăvara lui 1924, „Foaia Râmnicului” reamintește cititorilor

Oameni de altădată - Nicolae Poteceanu

Spre sfârșitul acestei toamne mi-a picat în mână o fotografie de la începutul secolului, fotografie ce ne arată imaginea persoanelor importante din vechiul Plai al Râmnicului.  Cunoscut ca un târg liniștit în plină dezvoltare, Dumitreștii au atras la început de secol douăzeci investitori străini dar și români, investitori ce spre deosebire de cei de azi mai lăsau și câte ceva în urma lor. Așa s-a construit Monumentul Eroilor în anul 1909- 1910, primul pod de lemn peste Râmnic în 1913 când o parte din lemnul folosit a fost donat de proprietarii de la Fabrica de cherestea  de la Chiojdeni, calea ferată Râmnicul Sărat -Chiojdeni- Motnău- Nereju în anii 1909 -1910 și multe altele.

Dumitreștii la 1924

Strânși ca într-o cetate, revărsându-se larg pe văi, pe platouri, pe coaste, Dumitreștii prezintă o frumusețe naturală deosebită. Dacă întâmplarea te-ar purta înainte de apusul soarelui pe la Mușuroiu și ai privi în susul Văii Râmnicului, priveliștea măreață ce și s-ar oferi cu dărnicie largă și-ar încânta prelung și ochii și sufletul. O mare de case într-un ocean de vegetație. Râmnicul, ca un șarpe uriaș, reflectează magic și puternic, parc-ar fi de argint. Văile se adâncesc, culmile se înalță, se apropie; doar depărtarea fumegă.

Zidurile Uriașilor

Cunoscută pentru sălbăticia peisajelor încă din cele mai vechi timpuri, Valea Râmnicului nu încetează să ne surprindă prin formele de relief sculptate în roca ce străpunge scoarța terestră prin locuri unde nu te aștepți.

Undeva, în pădurile Jitiei, la poalele Dealului Roșu, călătorul poate observa cum albia Râmnicului se îngustează foarte mult, iar pe partea dreaptă a râului un zid de piatră, parcă cioplit de mână omenească, își scaldă baza în apele învolburate și tulburi.

O sărbătoare-n Dumitrești

Vizitată de multe personalități ale culturii române, localitatea  noastră a fost descrisă nu de puține ori de către cei ce i-au călcat pragul. Dacă Gala Galaction a conceput romanul “Papucii lui Mahmud” la umbra teilor din fața conacului lui Alexandru Zamfirescu; dacă George Tătulescu descria foarte frumos Valea Râmnicului în 1924, iată că și agitația dintr-o zi de sărbătoare a fost descrisă de către cineva în versuri ce amintesc de poeziile lui Topârceanu.