Urmele uriașilor din pădurile Jitiei

Pădurile satului Podul Trestiei, din comuna Jitia, ascund două pietre gigantice, despre care localnicii spun că ar fi azvârlite de doi copii de uriași. La locul cu pricina se ajunge destul de greu, dată fiind poziționarea geografică. Enache Ticu din Podul Trestiei, cel care știe cel mai bine legenda celor două stânci, povestște cu mâhnire că locul în cauză nu a fost atras în circuitul turistic. Gabriela Macovei, cercetător științific, doctor asociat la Academia Română, Filiala Iași, precizează că în orice legendă există un sâmbure de adevăr și că locul în cauză ar trebui protejat.

Comoara din șaua dacilor de la Podul Trestiei

În pădurile satului Podul Trestiei din comuna Jitia, este ascunsă din negura timpului comoara dacilor. Locul este unul aparte, un șir întreg de stânci cu semneși scrisuri care mai de care mai stranii și mai haotice, precum un cod stau mărturie. Locul a fost verificat de Securitate pe vremea comuniștilor și urma ca o echipă de specialiși să vină cu aparate să scoată comoara. Fostul director al Muzeului Vrancei a murit fără a reuși să deslușească misterul pietrelor însemnate din vechime. O parte din pietre au fost dărămate din cauza că au fost efectuate exploatări de lemn în zonă. Gabriela Macovei cercetător științific doctor asociat la Academia Română, Filiala Iași, trage un semnal de alarmă: „opriți masacrul de la comoara dacilor“.

Pe aici cândva trecea un tren...

Secolul XX începea pentru valea Râmnicului sub cele mai bune auspicii, Plaiul Râmnicului, cu administrația la Dumitrești, fiind în prim-plan la nivelul județului Râmnicu Sărat. Târgușorul Dumitreștilor devenise un punct important pe harta județului, înființarea unei judecătorii aici în 1892, construirea spitalului „Carol I” în 1904-1905, construirea de școli în 1892 și 1913, a căminului cultural „Plaiul”, precum și înființarea unei ligi culturale făcea ca această comună să se deosebească foarte mult de toate celelalte din jur și nu numai. Oameni importanți ai județului luau parte la diferite manifestări din viața comunității, sporind prin aceasta prestigiul frumoasei localități de pe malul stâng al Râmnicului Sărat.

Se-ntâmpla acum un veac...

De cobori din dealul Găoieștilor spre Dumitrești, la răspântia cu drumul ce duce la Râmnicu Sărat, vei vedea un monument vechi ce dăinuie de multe decenii aici. Poate te-ai întrebat cine și când l-a construit. Nu știu dacă ai găsit răspuns la această întrebare. Din păcate, istoria Dumitreștiului este destul de puțin cunoscută, informațiile despre trecutul ei fiind puține și greu de găsit.

Sălbatica Vale a Motnăului

Soarele dogorea puternic pe bolta senină ca sticla. Niciun nor prin apropiere cu toate că ne-am fi dorit. Mergem cu pas întins prin praful drumului de pe Valea Motnăului, eu și încă patru persoane ce formăm grupul. Caldura ne sufocă, dar doza noastra de nebunie e și mai mare. Scopul nostru e să ajungem la fântâna cu apă bună pentru stomac, fântână aflată undeva pe Motnăul Puturos. Curiozitatea de a vedea și gusta această apă m-a împins să fac acest drum pentru a doua oară în acest an. La prima excursie am trecut pe lângă fântână fără să știm că există ân acel loc. Părăsite de aproape zece ani, locurile revin încet la sălbăticie, fântâna fiind ascunsă undeva printre arbuștii de la marginea fostului drum.

Comoara

De cate ori nu am visat noi atunci când eram copii să descoperim o comoară, să ne îmbogățim și să devenim faimoși?. Există oare comori ascunse prin locuri aiurea și uitate?. Este adevărat că ele "joacă" la anumite intervale de timp?. La o analiză sumară toate aceste lucruri par doar povești de adormit copiii, dar dacă analizăm cu atenție anumite întâmplări din trecut, felul cum s-au îmbogățit unii oameni aceste lucruri par să aibă un sâmbure de adevăr. Există zone din țară unde fiecare deal are o legendă a lui și o

A apărut cântecul Mănăstirii Poiana Mărului

Atena Bratosin Stoian, una dintre cele mai renumite interprete de muzică populară din județul Buzău, a compus și cântat în premieră pentru cântecul Mănăstirii Poiana Mărului. Melodia interpretată fără coloană sonoră, nu face altceva decât să redea smerenia și sfințenia locului de la Poiana Mărului, dar și să spună povestea apariței lăcașului de cult. De altfel, Monitorul de Vrancea, a fost singurul care a publicat în Joia Mari, înainte de Paști adevărata poveste a Athosului Românesc

Ursul de la Plai

La intrarea în Dumitreștii de Jos, nu departe de monumentul Independenței pe partea dreaptă, se află frumosul conac al lui Alexandru Zamfirescu, un boier luminat, cu dragoste de cei mulți, de literatură, artă și fotografie. Puțini sunt cei ce știu în ziua de azi adevărul despre „omul” Zamfirescu și despre câte a făcut pentru Dumitreștiul lui drag. Îndoctrinați de învățăturile comuniste timp de cincizeci de ani, am putea crede că Al. Zamfirescu a fost dușmanul celor mulți, a fost exploatatorul țărănimii așa cum citeam în cărțile de istorie la școală.

Cu trenul pe dealul Căpățână

La sfârșitul secolului XIX, marii proprietari de păduri au început exploatarea acestora în mod sistematic și organizat, această îndeletnicire cunoscând un avânt incredibil. Acest lucru s-a întâmplat și în fostul județ Râmnicu Sărat, aici construindu-se mai multe căi ferate înguste până în anul 1910, căi ferate cu linie îngustă despre care puțini dintre noi știm.

La acea dată, transportul pe șosele nefiind încă motorizat nu putea concura cu

Pe drumul sării spre Pleșești

La început de secol douăzeci, două erau drumurile ce legau Dumitreștii de oraşul de reședință, Râmnicu Sărat. Actualul drum ce trece gârla pe podul de fier din dreptul spitalului din Dumitrești și care urmărește cursul apei trecând prin localitățile din aval până la ieșire din Topliceni, ca apoi să treacă iar pe partea stângă a râului la intrarea în oraș, precum și drumul cel vechi, cunoscut de sute de ani sub denumirea de “drumul sării”, drum ce urcă dealul Găloieștilor ca apoi să facă spre dreapta prin pădure peste dealul