Pod peste veacuri

„Călătorule ce treci apa Râmnicului la Dumitreşti, te-ai întrebat vreodată câtă istorie se află sub picioarele tale când păşeşti pe acest pod de fier ce încă rezistă eroic în faţa puhoaielor de apă şi în ciuda neglijenţei oamenilor?”

Aceste cuvinte ar trebui inscripţionate la fiecare din cele două capete ale podului nostru din Dumitreşti, ca fiecare copil şi om matur să-şi aducă aminte măcar pentru o clipă de trecutul plin de istorie a acestui pod ce a împlinit de mult timp veacul.

Poate ar trebui ca oamenii să fie învăţaţi să respecte lucrurile ce fac parte din istoria noastră, a dumitreştenilor.  Am văzut mulţi „cetăţeni” care, în loc să protejeze această lucrare, nu ştiu decât să rupă barele de fier din balustrada podului sau să bage scândurile cu care este acoperit pe foc. Ce minte bolnavă poţi să ai ca să-ţi distrugi propriul pod pe care circuli zi de zi? E ca şi cum ţi-ai tăia creanga de sub picioare, plutind apoi pe aripile idioţeniei către coşul de gunoi al istoriei locale.

În ceea ce priveşte vechimea podului nu se ştiu lucruri prea multe, dar cele care se ştiu sunt de ajuns să ne facă să ne purtăm cu respect faţă de un lucru ce ar trebui considerat monument istoric.

Podul îşi are începuturile în urmă cu 144 de ani şi anume în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.  În acea vreme, la Râmnicu Sărat era primar Costache Zamfirescu, bunicul lui Alexandru Zamfirescu, proprietarul moşiei de la Dumitreşti.  În anul 1865 Al.I.Cuza a vizitat Râmnicu Sărat, iar C. Zamfirescu a stăruit pe lângă el pentru construcţia podului. Iată cum este descrisă această acţiune în „Almanahul Râmnicului Sărat” din anul 1933: „Acest domnitor a vizitat oraşul Râmnicu Sărat, după înecarea, în râul Râmnic, a generalului rus Suwaroff. Primarul de atunci, Costache Zamfirescu, a stăruit pe lângă domnitorul Cuza şi s-a hotărât construirea podului de fier peste acest râu” [1].

Pentru cei ce nu ştiu, amintesc aici că acest pod a fost construit prima dată la Râmnicu Sărat şi nu la Dumitreşti. La noi a fost adus mult mai târziu şi anume după inundaţiile din anul 1925 când râul Râmnic a venit aşa mare încât a produs mulţime de stricăciuni la Dumitreşti. Printre aceste stricăciuni pot să amintesc din ceea ce am aflat doar distrugerea căii ferate ce lega Dumitreştii de Râmnicu Sărat şi distrugerea podului de lemn ce se afla câţiva metri mai sus de actualul pod.

Rămăşiţele podului din 1913

Despre vechiul pod de lemn a scris presa vremii, el fiind necesar deoarece se pare că autorităţile judeţului Râmnic abandonaseră ideea construirii drumului judeţean Râmnic – Jitia prin Pleşesti - Dealul Căpăţâna – Găloieşti – Dumitreşti - Jitia dupa cum arată o veche hartă a judeţului Râmnic. Dacă s-ar fi construit după vechile planuri, nu ar fi fost nevoie de  pod până la Dumitreşti, drumul avându-şi traseul prin stânga râului. Încă nu ştim ce au determinat autorităţile să mute drumul judeţean pe traseul actual. Cert este că în anul 1913 autorităţile au hotărât construcţia podului de lemn în dreptul spitalului „Carol I”. Iată ce scria presa vremii despre construcţia acestui pod [2]:

„Pod peste Râmnic

În localitatea Dumitreşti, de mult se simţea nevoia de un pod peste râul Râmnic, în drumul cel mai principal Râmnicu Sărat. Astăzi, după multe stăruinţe, această lipsă devine un fapt îndeplinit, căci judeţul a hotărât ca în acest an să construiască un pod de lemn, în lungime de 130 metri, pentru care judeţul a dat 20.000 lei. Restul se va lua din fondul ministerului de lucrări publice şi parte din material se va oferi de către fabrica de cherestea  „Gustav Eichler” (fabrica de cherestea de pe Podul Dumitreştilor, n.a.).

În acest scop, a sosit azi aci, Dl. Inginer şef Panaitescu cu Dl. Conductor Iuga, măsurând locul şi luând mai multe dispoziţii”.

Din cercetarea la faţa locului se observă că lăţimea podului depăşeşte 10 metri, pilonii fiind din lemn de stejar foarte rezistenţi. Dupa aproape un veac încă se mai văd rămăşiţele acestui pod ce a funcţionat între 1913 şi 1925.

Revenind la actualul pod, în anul 1925, după viitura de pe Râmnic ce a distrus podul de lemn, prefectul judeţului Râmnicu Sărat, Mitti I. Zamfirescu, la insistenţele fratelui său, Alexandru I. Zamfirescu, reprezentantul PNL în Parlamentul României, a mutat o parte din podul de fier de la Râmnic la Dumitreşti. Nu a fost deloc uşor. Iniţial podul trebuia dus în altă parte. La aflarea veştii că podul va fi mutat undeva la Ciorăşti, senatorul Al. Zamfirescu a făcut un scandal de pomină la Bucuresti,  ameninţând chiar cu demisia din PNL, partid aflat la guvernare, dacă podul nu va fi adus la Dumitreşti [3]. După construcţia lui,construcţie ce a durat ani buni, Dumitreştiul a avut o legătura solidă cu reşedinţa judeţului, viiturile de primăvară de pe Râmnic nemaiîmpiedicând locuitorii din amonte să ajungă la oraş.

În timpul comuniştilor, podul a avut de suferit prin faptul că, placa de marmură amplasată la unul din capete, a fost spartă cu dalta de un conştiincios militant bolşevic din Biceştii de Jos şi anume Neculai Leopea. L-am cunoscut pe acest personaj sinistru în ultimii săi ani de viaţă când dormea beat prin şanţurile comunei, istoria răzbunându-se în acest mod pe el. În felul acesta, generaţiile ce s-au născut după 1950 nu au mai putut citi acele rânduri ce aminteau numele celor ce au construit podul si anume, senatorul de Râmnic Alexandru Zamfirescu, prefectul judeţului Râmnic Mitti Zamfirescu şi alţii. Este dureros cum o daltă mânuită criminal a distrus în mai puţin de o oră o parte a istoriei Dumitreştilor.

O alta decizie aberantă luată de autorităţile comuniste a fost aceea de a asfalta podul direct peste scândurile de lemn la începurul anilor 80. Praful şi pământul s-au acumulat în olanele de fier ale podului şi, în mai puţin de cinsprezece ani, fierul s-a măcinat din cauza ruginii, azi fiind rupt în mai multe locuri.

Pe acest pod au trecut flăcăii Văii Râmnicului spre Bulgaria în timpul Razboiului de Independenţă; a trecut regele Carol I, regele Ferdinand şi armata română aflată în retragere în anul 1916; au trecut trupele germane conduse de mareşalul Mackensen după bătălia Weihnachtsschlacht (Bătălia de Crăciun) când înteaga vale a Râmnicului a căzut în mâinile nemţilor; au trecut trupele germane în retragere în 1944 şi apoi ruşii ce au împânzit Dumitreştiul.

Iată cum descrie Victor Dumitriu o secvenţă din istoria acestui pod în anul 1916 :

„Peste podul apei Râmnicului, trec, în zori, spre front, regimente întregi de cavalerişti din imensa armată a ţarului, înalţi şi mustăcioşi, cu căciuli mari şi cisme largi, cu iatagane curbate, cu suliţi şi lănci nesfârşite, cerchezi fioroşi şi georgieni frumoşi, cu chipuri delicate de femei, ostaşi din Caucaz, de pe ţărmurile Caspicei şi din Urali, tătari smoliţi, cu trupuri îndesate şi cu ochi oblici, sotnii de cazaci de Don, toţi sălbatecii izbelor singuratice, pe care i-au crescut Taras Bulba şi Stenka Razim – trec fără încetare, pe cai uriaşi, lucioşi şi sprinteni, ca într-o grandioasă paradă fantastică...” [4].

Au trecut anii peste el şi dacă ar putea povesti cate a văzut, istoria noastră, a Dumitreştenilor, ar fi mult mai bogată şi completă. Dar cum nu are glas, nu ne rămâne decât să încercăm să descoperim câte ceva din trecutul lui şi să lăsăm moştenire generaţiilor ce vor veni. Poate ar fi timpul să privim acest pod cu respect şi mai ales să aducem un pios omagiu celor care s-au zbătut pentru construcţia lui.


 

[1] Almanahul Râmnicului Sărat , 1933, pag. 38

[2] Ziarul „Universul” nr. 53 din 24 februarie 1913

[3] Nicolae Giurcă, 2010

[4] O. Moşescu – Râmnicu Sărat, 1931, pag. 57

 pod

Podul de lemn peste Râmnic construit în anul 1913

 

Accesări: 2755

Comentarii   

#1 Tanasescu Ciprian-Gabriel 18-04-2010 11:23
Foarte bun articolul.
#2 Jean 18-04-2010 16:59
Super admini!!!Felici tari pentru eforturi.
#3 chirac 19-04-2010 21:54
TARE! 24 de karate!
#4 Florin Giurca 20-04-2010 15:04
Bravo, Marian! Unde te documentezi? Am si eu cateva fotografii cu podul, de prin anii '70 cred, o sa le postez aici dupa ce le scanez.
#5 CrinteaMonica 20-04-2010 18:34
Vreau sa te felicit marianx , si nu doar pentru acest articol ci pentru intregul site si intreaga ta munca. E o placere sa intru aici si sa descopar de fiecare data lucruri noi si interesante despre locuri atat de dragi.Multumesc
#6 JosComunismul 20-04-2010 23:14
bravo marian..sunt impresionat

Pentru a comenta trebuie să vă logați