Alexandru Zamfirescu

Printre oamenii care au lăsat o urmă în istoria Dumitreștiului trebuie menționat la loc de cinste Al. I Zamfirescu, boierul stăpân al moșiei din Bicesti de Jos până la naționalizarea ei de către comuniști în 1948.

Multe din construcțiile care mai dăinuie și astăzi precum spitalul, clădirea unde a funcționat judecătoria, precum și actualul Centru Comunitar au fost construite pe terenuri donate de el.

În calitate de important om politic al vremii, deputat și senator de Râmnic în mai multe rânduri, și-a folosit influența pentru facerea podului de fier de peste apa Râmnicului la Dumitrești, deși inițial podul urma să fie montat în altă parte.

Iubitor de artă și cultură Al. Zamfirescu avea la vremea respectiva o impunătoare bibliotecă care adăpostea cărți deosebite , rare și scumpe, documente vechi, icoane pe lemn și sticlă.

Prin această biobliotecă au trecut Alexandru Vlahuță și Barbu Ștefănescu Delavrancea și tot aici și-a scris Gala Galaction romanul "Papucii lui Mahmud"

La rândul său, Alexandru Zamfirescu scria poezii și le publica sub pseudonim.

Document scris de O. Mosescu cu zeci de ani în urmă despre Valea Râmnicului

Ne trebuie un drum în munți" să fie strigătul desperat al nostru, al tutulora, un strigăt de salvare pentru noi și pentru generațiile viitoare.

"Ne trebuie un drum în munți"să fie întâiul gând al oficialității noas - tre locale, care a arătat bunăvoința și înțelegerea lucrurilor, și să strângă fondurile de ori unde va ști și cum va ști ca să ne deschidă această arteră de viață, fără de care orașul nostru nu poate trăi așa cum ar trebui să trăiască.

Dar pe lângă acest drum care trebuie întins ca o punte salvatoare de-asupra morții timpurie avem nevoie și de alte legături.
N'avem un drum bun la acele ape miraculoase dela Balta-Albă și C?ineni, unde nu se ridică nici un stabiliment confortabil de băi, nici un sanatoriu și nici un hotel, deși, în trecutul nu prea îndepărtat, au avut un renume balnear cum desprindem dintr'o nuvelă a lui Vasile Alexandri, în care se descrie și se laudă lacul binefăcător dela Bălta-Albă.
ªi, afară de aceste comori de-asupra cărora fâlfâie în noaptea nepăsării și neștiinței noastre, dumnezeiască flacără a vieții, câte alte lucruri vrednice de văzut nu mai are județul nostru !

De la mănăstirea "Poiana Mărului" ascunsă în desimi de brădet, unde a fost exilat pe vremuri Cezar Boliac și până la schiturile de lemn și troițele așezate la răspântii de drumuri; de la podgoriile de aur în toamnele strălucitoare în zâmbete de lumini și până la pitoreștile cumpăne de la Ciorăști; de la bogata vale a Râmnicului, cu satele înșiruite pe malurile ei și până sus, în munții cu poiene înflorite și stâne de oi, Râmnicul - Sărat rămâne un prețios mozaic nepus încă în adevărata lui valoare.
Cu aceste gânduri, am întocmit această carte. Pe de o parte să scot la iveală părăsitele comori râmnicene, culegând în pagini de antologie fragmente interesante din cei mai de seamă scriitori ai noștri, alcătuind astfel o plăcuță și convingătoare lectură ferindu-mă de o monografie greoaie și ursuză și împodobindu-le cu nenumărate vederi și reproduceri care vin în ajutorul scopului dorit de a face cât mai cunoscut județul nostru.

Fotografii realizate de Alexandru Zamfirescu

Accesări: 1365