Aristide Demetriade

Dintre dumitreștenii uitați, care au făcut cinste locului unde și-au trăit copilăria este și actorul Aristide Demetriade.

A copilărit în casa de peste șosea de actualul cămin cultural, unde a locuit familia sa , tatăl sau-Arhile Demetriad-fiind arendașul unei moșii.

A fost un mare actor, reputat interpret al lui Hamlet. Victor Eftimiu scria despre talentatul tragedian: "Demetriad l-a smuls pe Hamlet din fundul sufletului și al conștiinței; din nervii, din sângele, din toate lacrimile sale neplânse " alăturându-l lui Nottara, Iancu Petrescu și Ion Brezeanu.

Din principalele roluri interpretate: Romeo(1899), Ovidiu(1901), Despot Vodă(1905), Vlaicu Vodă(1907). Astăzi, o străduță din Bucuresti din zona Cismigiului îi poartă numele, dar câți vor mai fi știind cine a fost și mai ales cine va mai fi știind că acest mare actor a fost atât de legat sufletește de Dumitreștiul copilăriei și adolescenței sale?

RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENȚĂ, 1912, România, Regia Grigore Brezeanu Cu: Aristide Demetriad, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu, Elvira Popescu, Maria Filotti, Aurel Athanesescu. Apariția "Independenței României", cu minuțiozitatea riguroasă a reconstituirilor și cu repetarea sobră a autenticității evenimentelor prezentate, demonstra dorința realizatorilor de a se integra pe linia spirituală a lui Lumière, eliminând orice digresiune dăunătoare adevărului istoric. (…) înscriind prima filă din epopeea națională, "Independența României" stabilea în același timp în trăsătura ei fundamentală - realismul - trăsătură ce va rămâne caracteristică tuturor filmelor noastre istorice. (Manuela Gheorghiu Cernat - 1971 - în Contribuții la istoria cinematografiei în România, 1896-1948)

Prima mentiune despre "Independenta Romaniei" s-a facut pe data de 5 mai 1912, cand in paginile revistei "Flacara" se scria cum "o seama de artisti au alcatuit o societate al carei scop este sa fabrice filmul razboiului de independenta... Asemenea intreprindere merita sa fie aplaudata". Initiatorii era un grup de actori, C. Nottara, Ar.Demetriad, V.Toneanu, I.Brezeanu, N. Soreanu, P. Liciu, in frunte cu tanarul Grigore Brezeanu, producator asociat si animatorul intregii actiuni.

La fel ca si filmul de azi, productia "Independentei" cerea o suma colosala de bani. Il gasesc ca sponsor pe un om bogat al vremurilor, Leon Popescu, care era si proprietarul "Teatrului Liric". Primesc ajutor si din partea armatei, care le-a pus la dispozitie soldati, echipament militar si tot ce aveau nevoie si era in legatura cu armata, plus consilieri militari. S-au adus aparate, operatori straini, prelucrarea peliculei s-a facut in laboratoare parisiene.

In anul 1985, criticul de cinema Tudor Caranfil descopera printre actele lui Aristide Demetriade si caietele de regie ale acestuia pentru "Independenta Romaniei", ceea ce il plaseaza fara echivoc in postura de regizor al filmului. Asadar, producatorii peliculei au fost Leon Popescu, Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu, Constantin Nottara, Pascal Vidrascu. Scenaristi: Petre Liciu, C-tin Nottara, Aristide Demetriade, Corneliu Moldoveanu. Regia: Aristide Demetriade. Imaginea: Franck Daniau. Machiaj și coafuri: Pepi Machauer.

Premiera filmului are loc pe 2 septembrie 1912, la cinema "Eforie", cea mai mare sala din Bucuresti la acea vreme. Filmul a fost bine primit de spectatori, fiind prezentat mai multe saptamani, cu toate ca avea mici scapari cum ar fi jocul prea teatral al actorilor, erorile unei figuratii nestapanita de regie care dadea loc unor scene umoristice si alte stagacii, care erau normale in cazul primelor filme romanesti. Prin proportiile temei, prin distributia aleasa, prin reale intentii artistice, prin montajul sau profesionist pentru epoca, acest film nu este primul film romanesc, insa poate fi considerat cel mai important si profesionist din cinematografia romaneasca.

Aristide Demetriade in rolul lui Hamlet

Oţelul răzbună este un film românesc realizat în 1913 de către regizorul Aristide Demetriade. În epocă a fost cunoscut şi sub titlurile Răzbunarea oţelului sau Oţelul se răzbună. Premiera peliculei a avut loc pe 9 decembrie 1913 la cinema „Clasic” din Bucureşti. Din cele 40 de minute (4 bobine) cât avea iniţial filmul, astăzi la ANF se mai păstrează circa un minut (24 de metri).


Producţia

În vara anului 1913, actriţa Marioara Voiculescu i-a prezentat profesorului Gheorghe Iorgu Arion doi tehnicieni francezi de cinematograf, operatorul Frank Daniau-Johnston şi monteuza Paula Cambon, care lucraseră un număr de filme pentru Leon M. Popescu. În urma unui conflict de muncă, francezii se găseau fără angajament şi în imposibilitate de a părăsi ţara, întrucât începuse cel de-al doilea război balcanic şi frontierele erau închise. Profesorul a fost convins să participe cu un capital de 8000 lei pentru realizarea unui film.

Filmările s-au desfăşurat la începutul toamnei anului 1913 în diferite locaţii din Bucureşti şi Băneasa, sub conducerea lui Aristide Demetriade. Paternitatea scenariului este pusă sub semnul întrebării. Din echipa de realizatori a mai făcut parte şi Jack Bill, în calitate de asistent de regie. Aristide Demetriade a folosit din nou tehnica realizării de spaţii imaginare prin combinarea la montaj a unor locuri reale, aflate la distanţă apreciabilă unele de celelalte, pornind de la experienţa dobândită cu doi ani mai înainte în filmul Înşir'te mărgărite. De asemenea, se pare că a utilizat din plin procedeul montajului alternat, pentru a mări dinamica scenelor de urmărire.

Devizul redus al filmului a impus soluţii originale pentru scenele mai spectaculoase. Secvenţa opririi trenului a fost realizată cu ajutorul unei petarde plasată pe calea ferată Bucureşti-Ploieşti, care a explodat la trecerea locomotivei. Frânarea şi panica pasagerilor coborâţi din vagoane au fost filmate pe ascuns, din tufişuri. În cuprinsul filmului au mai fost introduse şi fragmente dintr-un documentar american care prezenta o exploatare forestieră.


Distribuţia rolurilor

Rolurile filmului au fost interpretate de către actori de teatru şi amatori, care au acceptat să joace fără a fi remuneraţi: Romald Bulfinski — în rolul industriaşului Matei Daiu, Marioara Cinski — fiica acestuia, Marietta Daiu, Aristide Demetriade — inginerul Radu Corbea, Mihail Ţancovici-Cosmin — inginerul Mihai Grozea, Nae Grigorescu — moş Ion, Petre Bulandra — George, Vasile Romano — un valet, Andrei Popovici — pilotul şi Jack Bill într-un rol neidentificat.
Premiera şi reacţiile criticilor de film

"De rândul acesta, orgoliul meu n-a mai suferit nici o dezamăgire [...] Am simţit marea mulţumire că se pot face filme bune româneşti şi se pot face chiar cu puţine sforţări. «Oţelul răzbună» e o dovadă frumoasă. Artiştii, cât se poate de expresivi, îndeplinesc cu succes cerinţele acţiunii cinematografice. Filmul acesta, cel mai reuşit film românesc, e un imbold serios şi, mai ales, e reînvierea multor nădejdi aproape pierdute..." Mihail Sorbul, „Rampa”.

Accesări: 1489